Made in South Korea ; Prințesa razboinică

Capitolul 2

— Sora ta? au întrebat blondul și brunetul în același timp.

— Da. am spus eu cu vocea joasă și mi-am așezat palma drepta pe cotul stâng. E în regulă?

— Normal că e în regula dacă stai aici! a spus Jin înaintea tuturor. Gradina Raiului ne aparține nouă.

— Serios? am întrebat surprinsă. Nu am auzit niciodată de așa ceva.

Acum am înțeles de ce Jessi a acceptat atât de repede să rămân aici după ce Suga a vorbit cu ea.

— Nici nu aveai cum. îmi spune Jin zâmbind. Oricum, acum o să stai aici și eu am să vin în fiecare zi la tine.

— Și ceilalți? Nu o să îți faci probleme?

— N-au ei treabă cu ce se întâmplă aici. spune relaxat. Îmi fac treaba, merg după marfă, văd marfa și cumpăr. Ce fac eu în timpul meu liber nu are legătură cu banda.

— Înțeleg.

— Dean, te rog să o duci în camera în care a stat și până acum. Mai am de vorbit lucruri cu Loco și aș vrea sa fie între patru ochi.

— Rămânem siguri? întreabă blondul zâmbind. Propunere indecentă. spune blondul lăsând un zâmbet pervers să îi alunece pe buze. Îmi place!

— Îți place? întreabă Jin zâmbind și scoate din buzunarul blugilor un portofel. Cred că ăștia își vor plăcea mai mult.

— Niagara!

Loco se duce mai aproape de fratele meu și își trece mâna pe după gâtul său ca să-l apropie și mai mult de trupul lui. Jin era mult mai înalt decât Loco, iar lucrul acesta îl făcea pe Jin să fie cocoșat. Cei doi s-au îndreptat cu pași lenți către o altă ușă ce conecta recepția cu altă cameră necunoscuta mie.

M-am uitat către Dean și nu prea eram sigură dacă fața lui acră încă persistă din cauză că voi sta aici din nou, din cauză lui Loco sau pur și simplu creierul lui procesează mai greu informațiile și de asta durează până când expresiile sale faciale se schimbă.

— După tine. am spus strâmband din nas.

J I N

Blondul și-a tras mâna când am intrat în noua cameră ce era amenajată asemena unui bar.

— Spune-mi, albino, ce ai pățit de cauți un dragon?

Întreabă blondul făcând referire la banda din care face parte. Își întoarce capul câteva secunde suficient pentru a face cunoscut faptul că nu ar îndrăznit să spună vreun neadevăr în această conversație.

Îl știu pe Loco, am mai auzit de el în nopțile în care făceam afaceri sau când treceam pe stradă pe înserate

Loco, adoptat de Dragonii de Aur, mai bine trecea în altă banda pentru că e mult mai viclean decât o vulpe. Știe orice despre oricine vrei, chiar și persoanele cu care discută au un anumit secret ce cred că este prea bine păstrat încât blondul să-l afle. Păcat pentru ei, blondul știe de multa vreme acel secret, însă îl scoate doar la momente potrivite.

— În legătură cu sora mea.

— Ah, acei ochi de safir! spune dintr-o dată și bate cu bastonul în podea. Ochii ei par a fi ai unui dragon abia trezit la viață. Cum o pot ajuta?

—  O să o las aici și nu vreau ca cineva să afle despre asta. îl anunț, iar acesta zâmbește imediat.

— Un secret? întreabă și se sprijină în baston. De ce mi-l spui mie? Doar știi că nu sunt cel mai bun la păstrat un secret!