Inger Printre Demoni

Capitolul 2.

Nu am stat nicio secunda, ignorand durerea ce se extindea tot mai tare spre ceafa. Ma lovisem la cap, dar nu asta ma ingrijora. Barbatul cret il ajuta pe cel impuscat, punandu-i mana dupa gatul sau. Avea dintii inclestati, greutatea tipului ranit, punandu-si amprenta pe el.

Am incercat sa deschid portiera, si am zambit oarecum usurata atunci cand realizasem ca nu e blocata. Am asteptat ca cei doi sa ajunga destul de aproape. M-am uitat la grasanul care fu pus pe scaunul pasagerului, imediat ce am prins momentul, am deschis usa, fiind lovita iar de aerul rece.

M-am uitat pierduata in jurul meu, abtinandu-ma cu greu sa nu ma uit in spate. M-am strecurat pe langa masina, fiind mai sigura ca niciodata ca el sta si ma priveste. Nu facea nimic, asa ca am trecut cativa pasi de masina, cotind spre prima straduta. Am luat-o la fuga, respirand greu din cauza fricii ce se injecta infiorator de mult in venele mele.

- Unde crezi ca te duci? Glasul sau, a răsunat asa de aproape de mine, totul s-a intamplat prea repede. Mainile sale se inconjurara de data asta in jurul abdomenului. Ma arunca peste gatul sau, tinandu-mi strans incheieturile si gleznele. M-am uitat de sus la el, fara sa scot niciun cuvant. Linistea domina de-a lungul fiecarei strazi, daca m-as fi pus pe tipat,nu as face altceva inafara de a acoperi linistea. Nimeni nu putea sa ma ajute; asa ca m-am resemnat, stand cuminte pana la masina.

- Cum te cheama, frumoaso? Ma intreba, folosindu-si fundul pentru impingerea portierei deja deschise.

Nu am raspuns, in schimb m-am uitat la el in timp ce ma lasa jos. Picioarele mele erau putin instabile, iar frigul aparu din nou, nu ca disparuse vreodata. M-am impins pe scaunul pasagerului, trantind usa cu putere. Mi-am aplecat privirea spre poala mea, realizand deabia acum de ce a durat pana sa vina dupa mine. Il intinse pe Brad pe bancheta din spate, eu nefiind una din marile lor probleme. Stia ca nu am cum sa scap.

- A murit? Intreaba barbatul din spate, scrancind atunci cand incerca sa-si ridice capul ca sa ma priveasca.

- Nu. E mai vie decat ai crede. Ii raspunse cretul, rotind cheia, motorul masinii huruii din nou, acum cu mai multa putere.

- E nebuna? De ce dracu nu tipa? Aproape tipa el, lovind usor cu pumnul in scaun.

M-am afundat mai tare in scaunul meu, facandu-ma cat mai mica. Se pare ca Brad era tipul de om care adora sa-si vada victimele in agonie, speriate, dar nu puteam sa fiu speriata doar din atat. Trecusem prin mai multe in acel orfelinat, iar asta era inca o pata mica si neagra pe tricoul meu alb. Sper doar ca pata asta sa nu se mareasca. Vreau doar sa ma lase odata ce termina cu toate astea.

- Las-o, Brad. Ii ordona cretul. M-am uitat din nou la el, dar mi-am mutat atentia spre geam atunci cand privirea lui se intuneca.

Am inceput sa ma joc cu degetele in poala, prefacandu-ma ca par interesata de unghiile mele. Ma simteam asa de murdara pe langa curatenia din aceasta masina. Nu ma potriveam nicaieri, nu eram buna de nimic. Ochii mei se simteau tot mai grei, oboseala punand din nou stapanire pe mine. I-am inchis, incercand sa ma deconectez macar putin de aceasta lume, insa vocile lor, incepura o noua conversatie.

- Ce face? Intreba Brad, foindu-se in spatele meu. Gemuse de cateva ori din cauza piciorului, acum reusind sa se mai linisteasca.

- Cred ca doarme. Ii raspunse soferul simplu. Ii simteam privirea pe mine, dar nici nu stiu cum e posibil asta. Poate doar ma astept ca el sa verifice.

- E ultima de pe lista, iar James m-a anuntat acum o ora prin statie ca trebuie sa ne grabim. Toate au fost aduse, mai putin a noastra. Vorbi putin cam neclar, desi putusem sa inteleg o mare parte.

- Hm...daca nu stateai sa te joci, poate ajungeam si noi printre primii. Medita cretul, si singurul lucru pe care l-am simtit, a fost masina care isi mari viteza.