O promisiune încălcată

'36'

- Acum te aduci în ordine și mâine mergi la clinică, am fost  înțeleasă ? mă întreabă pe un ton autoritar, ca mai apoi să mă îmbrățișeze strâns încă o dată.
- Da, se pare că trebuie să duc totul la un bun sfârșit...

Edward

Patricia mi-a spus că va veni astăzi...

Mi-am dat seama că doar împreună putem trece peste această situație, dar ca un imbecil ce sunt am îndepărtat-o de tot. Nu vreau să o văd distrusă, dar nici nu cred că îmi va oferi posibilitatea. Sunt sigur că astăzi  va veni mai încrezută decât niciodată.

Să-mi bag piciorul în ea de treabă. Am parcat cu câteva străzi distanță de clinică ca să o pot vedea când vine, asta daca nu a ajuns cu o oră înainte, cum obișnuia să facă înainte de a ne cunoaște .
Doar gândul la începutul înfloritor al relației noastre îmi formează un zâmbet în colțul buzelor. E al naibii de greu tot ce se întâmplă acum, dar începutul a fost la fel de greu, poate nu atât de dramatic.

Totul depinde de mine acum, pentru că eu sunt cel care am plecat în seara aia. Ehh, am fost un imbecil și jumătate, nici măcar nu vreau  să mă gândesc cum nu i-am adresat nici un cuvânt și am plecat. Dar a fost prea mult pentru mine.

Un oftat îmi scapă printre buze și decid să ies din mașină, cu gândul că am pierdut momentul să o întâlnesc, dar o văd... printre  miile de oameni ce se grăbesc naiba știu ei pe unde.
   E ... Fenomenală, pășește agale pe alee de parca e ultimul lucru pe care ar trebui să-l facă în această viață. Îmi taie respirația și îmi îndrept mâna spre cămașa pentru a-mi descheia cei doi nasturi de la cămașă.
Asta obișnuia să facă ea!

Poartă o rochie neagra, complet lipită de corp, cu câteva volănașe de-a lungul mâinilor, însă nu arata deloc vulgar.
E perfecta, cu părul strâns în coc, cu ochelarii de soare și geanta de aceeași nuanță. Ochelarii încearcă  să-i ascundă tristețea din ochi.
In picioare poarta pantofi negri stiletto cu toc înalt .Chiar și așa, este  un  pic mai mică decât mine.

Daca nu ați văzut capete întoarse,astăzi le vedeți!
Absolut toți își întorc capul, sunt unii care deschid și geamurile de la mașini doar pentru a o absorbi din priviri, iar ea merge de parcă se afla singura pe stradă.
In urma acestei răceli, se afla un suflet cald care are nevoie de lumina și iubire .
Iar negrul? Încearcă să ascundă toate aceste calități  de înger,pentru că ea este unul. Unul chinuit și traumat cu aripile frânte.

Credeam că o să mă evite, însă se oprește în fata mea, luându-mă prin surprindere.
-Bună.
Fără să mă mai gândesc mă apropii, dar își întoarce  fața, ajungând să o sărut pe obraz.
-Ce trist  e sărutul pe obraz când ți-s cunoscute buzele, rostesc  fără să mă gândesc.
Pot să jur că buzele întredeschise au mascat un geamăt mut. Și totuși încă simte ceva... Ceva mai mult decât dezamăgire și durere.
-Te-ai răzgândit?
-Nu, am venit după cartea de muncă. Intenționez să mă angajez, cândva...
- Poate totuși nu legam viața personală cu cea de serviciu?
Un specialist mai bun decât tine nu mai știu dacă o să găsesc, îi spun sincer

Așa e, acum e timpul să te gândești la ea ca specialist. Bravo, meriți un pumn în nas. În loc să-i spui că ai nevoie de ea, tu reduci totul la un amărât de serviciu. Să te ia naiba, Edward !, îmi tot bate alarma conștiința mea.
Pacienții te adoră, decid sa ignor sunetele din capul meu și continui. Sunt  la curent despre vizitele peste program. Faptele vorbesc de la sine.
- Din noi doi, unul va trebuie să demisioneze.
- De ce ?
- Pentru că nu te pot ști la câțiva pași distanță de mine.O spune foarte sincer,fără să-și ascundă sentimentele.
-Ai devenit prea sinceră...
-Nu mai am resentimente, spun lucrurilor pe nume. E clar că nu pot să te am în preajmă.
-Ella, îi iau brusc mana într-a mea.
E rece ... E rece pentru că e singură sau e rece pentru că și-a epuizat toată căldura din suflet?Privirea îi este goală, probabil că a renunțat la noi..
- Până aici ne-a fost Edward.  Eu zic să ne calmăm și să mergem pe drumuri diferite.De aici, căile noastre se despart.

Poate fi mai dureroasa o despărțire decât asta ?Femeia asta continuă să mă uimească.Cât de puternică e...

- Nu poți să mă părăsești.
-Consideră că tu mă părăsești. Poate astfel o să-ți fie mai ușor, spune cu un zâmbet amar pe buze și își ridică umerii în semn de nesiguranță.
-Ella, decid să scurtez distanta dintre noi, dar e mai greu decât mi se pare
- Nu, nu îndrăzni să te apropii !
Știm ambii la ce va duce o simpla atingere, și nu vreau .Te rog sa pleci înainte, eu o să merg la recepție să-mi iau actele
- Din păcate nu pot să îți semnez cererea.
Și chiar dacă o fac vei fi nevoită să lucrezi doua săptămâni în plus, așa este specificat în contractul de muncă. Ca să te mai gândești ți-am dat o săptămână de concediu, ne e greu fară tine,dar sper că revii peste o săptămână cu noi forțe.
Deci...

- Dacă așa spune contractul... O să mergem după regulile lui. Îți doresc să ai parte de un viitor fericit, spune ca din senin și cu  multă dragoste in glas. 

Acum îmi aduc aminte vorbele mamei pe care nu le înțelegeam ,, Uneori,daca pleci nu înseamna că nu iubești, ci pur și simplu iubești prea mult încât dragostea voastră nu își are locul pe pământ . Poate că acesta este cazul nostru?

Așa, stai ca măgarul și las-o sa plece! Cazul vostru este unul cu final fericit, nicidecum Altfel !  Închideți-vă în dormitor până nu va vin mințile la loc la ambii ! Ce naiba ! îmi urla o voce în capul meu, văzând-o îndreptându-se spre clinică.
- Nu exista termenul ,,viitor " fără tine... Ella !
Nu o las să plece și mă apropii din nou de ea.

Încă cu zâmbetul pe față, își scoate ochelarii, pentru a descoperi cei mai triști ochi pe care i-am văzut.
Cât de înșelătoare  pot fi doua buze aliniate într-un zâmbet ...

- Aș fi vrut   să nu ne  întâlnim niciodată. Ești prea greu de uitat, Edward Scott !

Iată și capitolul mult așteptat ❤️🥰.
Lăsați comentarii și ❤️, încât să vă știu părerile 🤗.
Eu zic că ultima frază a Ellei le-a întrecut pe toate, mie mi-a plăcut 😆😉.
Deci, va😘😘😘.