“Cum as putea descrie ceea ce simt pentru el? Totul e din ce in ce mai intens, nu vad nimic in fata desi simt ca am atins absolutul. Imi vin in minte doua cuvinte: aer si foc. De ce doar atat? Pentru ca asta inseamna pentru mine. E aerul de care nu ma pot lipsi, de care am nevoie permanenta pentru a trai. E focul care imi mentine vie dorinta, ce ma tine legata de el, de dragostea lui.”
Stau si ma gandesc prin cate am trecut alaturi de el, si eu transpun totul pe un caiet si retraind emotiile trecute. E jurnalul viselor mele , e realitatea noastra . Ii mai arunc cate o privire si il vad cum doarme ca un prunc. Imi vine sa las totul deoparte, sa ma asez langa el si sa-l tin in brate pana dimineata, sa ii spun ca il iubesc si ca alaturi de el m-am gasit pe mine. Il privesc de pe fotoliul in care sunt cufundata. Singura sursa de lumina e lampa mica din stanga mea care ii dezvaluie trasaturile frumoase ale fetei cand se intoarce spre mine. Ma uit la ceas, e aproape doua noaptea. De cate ori ating acel caiet in incercarea de a scrie ceva, imi vad iubirea in inelul daruit de el. Zambesc pentru cateva secunde si las pixul sa curga in mii de litere rotunde.
“ Sarutam rasaritul in fiecare dimineata, ii cantam lunii in fiecare seara, desenam in stele, coloram pe nisip, iubim in infinit. Fumam amintiri, bem sperante, muscam buzele timpului, ne hranim cu povesti, citim minti ratacite, traim pentru dependente. Creem lumi din noi doi si suntem piesele principale ale existentei noastre.
Suntem copii, suntem adulti, suntem nebuni, suntem inocenti. Suntem ingeri, suntem demoni. Respiram aer, respiram vicii. Avem ganduri murdare si pure, avem sentimenete neatinse si expirate. Ratacim prin sufletele altora. Imbratisam pericolul, ne ferim de monotonie.
Traim pentru tot si nimic. Vedem realitate, simtim visare. Ne lovim de idei, omoram amintiri, nastem sperante. Intimitatea e moarta. Secretele s-au spulberat si s-au prefacut intr-o pulbere fina ca si cocaina. Ne drogam cu simpla noastra prezenta, cu iubire, cu “te iubesc”-uri. Spargem interiorul si patrundem in el, mistuiti de pasiune. Murim pentru noi. Lasam povestile sa ia viata, le dam sens, le experimentam.
Insomniile ne cutremura noptile, privim prin ochii celuilalt. Luminam mai puternic decat ziua, ne lasam prada intunericului. Vorbim prin emotii, depasim bariere. Ne ametim cu intelesuri. Gresim prin promisiuni, iertam prin gesturi. Ne prefacem pentru restul lumii, suntem transparenti pentru noi. Ne invelim cu momente, ne dezbracam de planuri. Inhibitiile, puterea sunt mascate de iubire. Nu cunoastem nimic, stim totul. Iubim pentru a trai, traim pentru a iubi. Dorinte apuse renasc din imprevizibil.
Si dupa toate acestea, suntem siguri ca povestea noastra vrea un sfarsit?...”
- Vino langa mine iubito. E tarziu.
- Imediat, dragule. Am terminat.
Jurnalul meu se umpluse de gandurile unei adolescente, a unei iubite, a unei copile visatoare. Am gasit finalul perfect al celor 18 ani de ratacire, al amalgamului de sentimente si ganduri. Cand soarele va rasari, voi renaste, iar ceea ce las in urma va fi una din cele mai frumoase perioade ale vietii. Imi voi sigila jurnalul in suflet de unde nimeni nu mi-l va putea fura. Am pus ultimul punct pe acel caiet.
M-am ridicat si am pasit agale spre pat nu inainte de a stinge lampa, dar si adolescenta mea. Luna isi revarsa lumina in camera noastra, anuntand un nou inceput al iubirii noastre…
~~~~ Aceasta a fost povestea mea. Sper ca v-a placut si am fost pe masura asteptarilor. Multumesc pentru toate voturile si comenturile voastre. ^^ ~~~~
