The Heartbreak Chronicles-TRADUSA

[Book1]Chapter 1

[Stella's POV]

Mi-am presat fruntea de geamul din dreapta locului pasagerului si mi-am lasat ochii sa treaca peste lumea neagra care se derula in fata ochilor mei. Era prea devreme ca sa pot sa ma concentrez pe ceva. Am condus toata noaptea, si stiam ca daca nu luam putina cafea curand, nu voi mai putea trece peste urmatoarele zile. In timp ce ochii mei se inchideau usor, un semn verde mi-a atras atentia. Mi-am indreptat spatele imediat pe scaun.

"Drew, opreste! E Starbucks!"

Surprins de reactia mea, fratele meu accidental a virat cu masina pe banda opusa. Nu era trafic la ora 5 dimineata dar inca puteam sa vad figura surprinsa de pe fata lui Drew.

"La naiba, Stella, ai fi putut sa ne omori." a spus Drew expirand usurat cand a reusit sa readuca masina pe banda corecta. Apoi, a aprins semnalizatorul si a parcat. "Rahat, chiar m-ai speriat."

"Scuze." am raspuns cu un mic zambet. "Cafeaua ma asteapta. Tu ce vrei?"

"Un pahar normal de Joe. Nu vreau nici un rahat cu vreo crema."

Mi-am incretit nasul. "Asta e dezgustator." i-am spus si am deschis centura.

"Asta ar trebui sa bei tu."

Scuturandu-mi capul am coborat din masina si m-am indreptat spre magazin. Cand am intrat, clopotelul de la usa a anuntat prezenta mea. Un zambet s-a format incet in colturile gurii mele cand mirosul de cafea proaspata mi-a invadat simturile.

Era o angajata dupa bar, o femeie de varsta mijlocie cu parul pompos, care lua comanda singurului client.

In timp ce imi asteptam randul il studiam pe baiatul din fata mea. Era inalt si slabut si parea cam de varsta mea, dar nu puteam sa ii vad foarte bine fata. Parul saten si ondulat ii iesea din caciula, purta un tricou alb, jeans si o pereche de vans gri: simplu dar stilat.

Nu am putut sa ma abtin si m-am uitat la el de sus pana jos timp de cateva secunde. In mod normal sunt atrasa de baietii musculosi cu par facial dar e ceva la tipul asta care ma atrage. Look-ul lui tipa a arta iar mie imi place.

Cand a terminat de comandat si s-a dat putin intr-o parte, mi-am mutat privirea pentru ca nu voiam sa ma prinda uitandu-ma la el. S-a intors, insfarsit, dandu-si seama ca stau in spatele lui iar respiratia mea s-a oprit.

Am incercat sa inghit ca sa pot lua aer insa atunci a zambit. Era una dintre acele fete pline de zambet impreuna cu un set de gropite adorabile. Zambetul lui ar putea sa faca o fata sa lesine. Tot ce puteam face eu era sa ma holbez ca o idioata.

Apoi ochii lui s-au dus mai jos la camera agatata de gatul meu- singurul meu obiect de pret. Am prins camera sa o protejez mai bine iar zambetul lui a palit. Nici unul dintre noi nu se misca. Baiatul a mai fortat un zambet si a asteptat, de parca vroia sa spun ceva.

Privirea lui ma facea agitata. Incercand sa ignor privirea ciudata a baiatului, am pasit spre bar. Femeia parea mai interesata de puisorul meu decat a fost baiatul.

"Oh, ala e noul Canon?" a intrebat ea si si-a unit degetele.

"Da" i-am spus eu fericita sa vorbesc despre asta. "Parintii mei mi-au luat un cadou mai devreme. Scoate niste peisaje minunate." Emotiile care incepusera sa imi incurce stomacul au disparut. Vorbind despre fotografie mereu m-a relaxat.

"Am economisit pentru unul." a raspuns ea. Era o mica urma de invidie in vocea ei.

"Cu siguranta merita. Ma duc in Chicago azi sa vad daca pot sa fac cateva poze bune." i-am spus eu. Poate era o minciuna, dar stiam ca baiatul ala inca asculta conversatia noastra. Imi era prea rusine sa spun ce faceam defapt.