𝖥𝗈𝗋𝗀𝗈𝗍𝗍𝖾𝗇 𝗉𝖺𝗌𝗍| 𝕥𝕒𝕖𝕜𝕠𝕠𝕜 [FINALIZATA]

~4~

Namjoon ti-a explicat de ce el e așa. Tatăl lui i-a șters memoria pentru ca iubea un băiat foarte mult și ei aveau nevoie sa rupă orice legătura cu lumea pentru a începe o noua viața. Pentru câteva secunde m-am gândit ca ăla as putea fi eu. Pe cine păcălesc! El e frumos, are bani, e perfect, nu are el nevoie de mine! Eu sunt opusul lui.
Când am ajuns in fata mașinii a trebuit sa îi caut cheia. Cum căutam liniștit cheia prin buzunare am dat de altceva și m-am înroșit instant. Bine ca el nu era atent și nu se uita la mine.

— Mai tu de când ești așa frumos? Jungkook acum a avut ocazia sa îi observe trăsăturile și da era FRUMOS.

— Mai tu de când ești pus pe glume ? Ah, scuza-ma e de la alcool.

— Defapt așa sunt și in general, dar tu nu ma Cunoști pe mine.

Defapt te cunosc cel mai bine numai ca tu nu știi asta...
Tu probabil crezi ca sunt doar o simpla persoana vin viața ta.
Cel mai oribil lucru e ca nu știu dacă te pot face sa îți reamintesti de cât de mult ne iubeam,
de plimbările prin parc,
de inelele din planstic,
de florile rupte din grădini
și cel mai important de locul nostru secret .Mergeam acolo și îl așteptăm in fiecare zi. Pana când intr-o zi mi-am pierdut speranța ca v-a veni. Pentru câtva timp am crezut ca a murit pentru ca nimeni nu mai știa de existența lui.

— Apropo spune-mi unde stai.

— A deci tu vrei sa ma intri peste mine și sa ma violezi, nu ? Nu nu nu, nu îți zic unde stau. Cine stie ce poți sa îmi faci.

— Vreau sa știu unde stai ca sa te duc acasă idiotule. Numai in cazul in care vrei sa dormi pe străzi...

—Bine, bine. Uita-te pe telefonul meu. Am acolo adresa .

— Unde e telefonul ?

— In buzunarul de la pantaloni.

Asta mai era. Acum stăteam și sa îi umblu prin pantaloni. Asta suna foarte gresit.
Am băgat încet mana in buzunar asigurându-ma ca nu ating nimic. Am scos telefonul și atunci A GEMUT!
Probabil s-a excitat de la alcool. Oricum băiatul asta arată incredibil in orice situație.

—Ești bine?

—D-da. Vreau mai repede acasă.

Când vorbește se smiorcăie. Se vede ca e un copil in corpul unui adult. Cred ca după ce a plecat din oraș a avut o copilărie nu prea grozava. Cred ca de când era mic tatăl lui îl punea sa își lucreze corpul. Intr-adevăr arată bine, dar nu cred ca merita atâta munca pentru asta.
Ajungem in sfârșit. Acolo desigur era o casa imensa. Cred ca e cea mai mare casa pe care am văzut-o! L-am condus in casa ( mai mult l-am târât, pentru ca nu puteam sa îl car) și l-am dus in prima camera. I-am dat costumul jos și i-am pus un tricou și o pereche de pantaloni pe el. După ce mi-am terminat treaba ma pregăteam sa plec.

—Rămâi aici! Te rog!

—De ce sa rămân? Ti-am lăsat aici pastilele pe care trebuie sa le bei de dimineata și un prosop in caz ca ti se face rău.

—Lasă pastilele. Eu vreau sa rămâi Tu.