Tu mă înveți ce e iubirea

Cap 13 : Ziua de naștere

După discuția avută cu Eduard , el s-a justificat că a fost doar o glumă și că el nu m-ar minți niciodată . Mi-a garantat că în el pot să am încredere.
Deși mi-a spus asta , am în continuare sentimentul că este ceva dubios cu el.
Am impresia că îmi ascunde ceva.
Dar o să aflu eu.

***

Au trecut trei săptămâni de când mi-am promis mie că o să aflu ce se petrece cu Eduard.
În aceste săptămâni lucrurile s-au desfășurat normal , dar bineînțeles că micile tachinari dintre noi , n-au încetat să apară.
Putem spune chiar că suntem...prieteni. Adică vorbim la școală , îl ajut cu meditația..

Mâine este ziua mea , împlinesc 18 ani , iar ai mei au fost de acord să dau o petrecere cu toți prietenii mei.
Bineînțeles că și Eduard e inclus.

Mă trezesc melancolică , gândindu-mă oare când au trecut atâția ani. În interiorul meu , încă mă simt un copil care încă nu e sigur pe alegerile pe care le are de făcut.

Aud o bătaie în ușă , iar când o deschid , în fața ochilor îmi apare nimeni alta decat prietena mea cea mai buna , Nicki , care m-a bătut la cap că o să vină să petreacă toată ziua cu mine , fiind sâmbătă , și o să mă aranjeze pentru petrecere.

Luăm micul dejun împreună , iar restul zilei până seară îl petrecem uitându-ne la filme și a vorbi despre băieți.

- Cum mai sunteți tu și Eduard ?

- N-am înțeles. La ce te referi.

- Amelia , nu te comporta ca și cum n-ar fi nimic între voi.

- Suntem doar prieteni. De câte ori să repet ca să mă crezi ?

- Ca să te cred eu sau ca să te crezi tu ?

- Nicky...te rog să nu mai deschizi subiectul ăsta.

- Offf , bine..dar o să vezi că o să-mi dai dreptate.

Se face seară , iar Nicky începe să mă aranjeze mai ceva ca pe o mireasă.
Rochia am cumpărat-o împreună cu ea. Este scurtă , puțin în cloș și de culoare verde închis.
Părul este făcut bucle lejere , iar pantofii și plicul sunt argintii.

Trebuie să recunosc că Nicky a făcut o treabă bună. Pot să spun că arăt destul de bine.

Când să deschid ușa pentru a pleca în locul în care se ține petrecerea , dau de un buchet de flori imens așezat pe prag.
Ridic buchetul pentru a-l mirosi și descopăr un bilețel :

" Pentru cea mai frumoasă fată. Bine că exiști. Sper să nu-ți eclipseze nimic fericirea , pentru că frumusețea este deja imposibil. La mulți ani ! Semnat anonimul care e nebun după tine. "

Recitesc bilețelul de 200 de ori , în speranța că o să-mi dau seama de la cine este.

- Amelia , este superb buchetul. Îmi spune mama , iar Nicky o aprobă mai mult decât fericită.

- Oare de la cine este ? Se interesează mama curioasă.

- Eu cred că am o bănuiala murmură Nicky , iar eu îi dau un cot în umăr.

***

Ajungem la petrecere , iar invitații încep să sosească rând pe rând.
Îl caut pe Eduard cu privirea prin mulțime , dar nu dă semne că ar apărea prea curând.
Am primit de asemenea multe cadouri , însă se pare că "noul meu prieten" alias "noul meu cadou" , întârzie.
Îmi reprim impulsul de a-i trimite un mesaj și astfel se scurge o oră de petrecere.

Ies afară pentru a lua puțin aer , când primesc un mesaj pe telefon de la un număr privat :

" Te aștept în spatele restaurantului. Apropo , nu credeam că poți fi mai frumoasă până să te văd în seara asta. Semnat anonimul care e nebun după tine."