I hate to love you[sequel for Me&U]

~2~:Friend or Foe!

Hellooo beautiful people! here I go again cu next-ul!!! enjoy it!:) kiss from jamy!:*

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

“Your Worst Enemy Could Be Your Best Friend & Your Best Friend Your Worst Enemy”

Desire’s pov

-Desire, printesa esti ok? Intrebase tata privind prin oglinda retrovizoare. Eram toti trei in drum spre tanti Ams si Samy.

-Huh…aaa sorry, ai zis ceva tata? M-au trezit la realitate cuvintele blande si pline de grija a tatalui.

-Da, te-am intrebat daca esti ok, esti absenta, s-a intimplat ceva ? iarasi intrebase tata ingrijorat privind spre mama care era alaturi, care la fel avea o privire confuza.

-Da, sunt bine, doar ca programa asta din a XII-a e prea incarcata si mereu sunt stresata, i-am mintit incercand sa par destul de credibila in ceea ce am spus, desi niciodata nu mi-am mintit parintii, insa acuma am simtit nevoia sa o fac. Ceea ce ma neliniste-te era de fapt altceva sau mai bine zis un altcineva.

-Printesa, stii bine cat tinem la tine si ne facem griji pentru tine, sa stii ca mereu iti vom fi alaturi, daca ai ceva probleme spune-ne, zise mama in timp ce se intoarse cu fata in urma.

Mereu isi fac griji pentru mine, doar o fac pentru fericirea mea, mai ales ca sunt unica lor fiica. Mama este prietena mea, pe cand tata este putin mai exigent, de fiecare data trebuie sa stie unde plec si cu cine in special daca ies undeva in oras si daca este vreun baiat. Tipic comportamentul parintilor.

-Mama, stai fara grija, o sa fiu ok, am un weekend la dispozitie, ma voi odihni, apoi luni sunt din nou pregatita de 'atac', o noua saptamana de teme si proiecte, i-am zis linistind-o afisandu-i un zimbet dulce, desi era unul fortat. Chiar nu aveam chef sa zimbesc, dar va trebui sa o fac.

-Ehhh... asa-i scumpa mamei in clasa a XII-a, teme cu carul,...

-… insa rezultate perfecte, sarise cu vorba tata entuziasmat si fericit de rezultatele mele. Eram una din cei mai buni liceeni, desi nu eram tocilara, doar ca am mostenit niste gene pline de capacitati de la ambii mei parinti. De la tata intelepciunea si calmul, de la mama frumusetea si umorul.

Mama, este o fire cam nebunatica, nu degeaba este prietena cea mai buna a lui tanti Samy. Am ras la gandul asta, tanti Samy este cea mai nebuna persoana pe care am cunoscut-o vreodata, nebuna in sensul cel mai bun. Ea te face sa razi pana la lacrimi chiar si atunci cand nu prea ai motive, pe cand tanti Ams este un exemplu al feminitatii pentru mine, frumoasa, radiaza delicatete. Mereu este calculata in ceea ce face, desi este la fel o fire amuzanta. Mama mi-a povestit povestea lor, si prin cate au avut de trecut, Mereu au stiut sa invinga orice obstacol aparut in cale, facandu-le din ce in ce mai puternice. La fel si parintii mei, pe care foarte rar i-am vazut sa se certe, chiar daca si se cearta nu dureaza mult si din nou e pace in suflete si zambete pe buze.

Desi avem o relatie foarte deschisa si prietenoasa cu parintii mei, ceva era ascuns in sufletul meu, ceva ce imi provoaca suferinta. De ce a trebuit sa vina, de ce nu a stat acolo...

-Ta-daaa in sfarsit am ajuns, demult nu am fost pe la ele! Zise tata pe un tot bucuros, iarasi trezindu-ma din ganduri si amintiri.

-Ighhh... Finally scumpule, daca nu venea nici Eric, cine stie cand mai aveam ocazia asta, caci toti avem un ritm haotic de trai, offf, vreau mai repede sa-i vad pe toti, mi-e dor de fiecare!

Eric, Eric, Eric...e numele care imi provoaca fiori prin tot corpul, imi face inima sa-mi bata ca o nebuna, sangele o ia razna, dar totul este presurat cu suferinta impaienjenita de lacrimi.