Capitolul 19 - Colegul cel nou

1.8K 65 14
                                    

Zumzăielile elevilor din sala de festivităţi ieşeau nestingherite pe sub pragul uşii duble din lemn. Profesorii de logică discutau pe scena amplasată lângă ferestre, contrazicându-se pe  vremea de afară, ceilalţi stăteau în primul rând, aşteptând să tacă odată.

Scena nu era foarte mare, parchetul acesteia provocând alunecări, ori de câte ori călcai pe el. Peretele din spate era plin de afişe, în partea stângă şi cea dreaptă, peretii erau întunecaţi, dându-ţi impresia că acolo se terminau. În faţă, directorul, directorul adjunct şi doi dintre profesori de logică erau plasaţi ca juriu, în spatele acestora întinzându-se rânduri de scaune, ocupate de elevi. Era finala concursului aiurit, pe care profii de logică şi română l-au propus pentru "a le stimula" elevilor stilul de contrazicere.

Din nefericire, Kyra, elevă în a zecea şi Ryo, căpitanul echipei de şah, elev în a doispea', au avut norocul de-a ajunge în finala acestui concurs fără rost. Kyra a încercat să piardă la etapele anterioare, dar proful n-a ţinut cu ea, iar Ryo, pur şi simplu, a dat tot cea avut mai bun. Tot nu înţelegea cum a putut să câştige în faţa elevului care le-a dat o groază de bătăi de cap profilor de logica şi i-a făcut să scoată cele mai frumoase perle. Directorul ţipă să se facă linişte, în timp ce sunetul sâcâietor al microfonului începu să imite cuvintele spuse de unul dintre cei doi profi rămaşi pe scenă.

- Aşa cum v-aţi obişnuit, unul dintre participanţi va extrage un plic din cutie şi vor citi frazele care cad şi după aceea vor trebui să continue să se contrazică, până pierde unul...

Ridică cutia din carton, îndreptându-se către Kyra. Plictisită, mai mult ruşinată, că aproape opt sute de perechi de ochi sunt aţintiţi asupra ei, extrase un plic. Îl deschise, întinzându-i japonezului de lângă ea, una dintre foi. Analiză hârtia sa, dându-şi seama că ea trebuie să înceapă, ceea ce nu-i plăcea chiar deloc. Îşi dresă glasul, rugându-se la toţi zei să cadă un asteroid şi să scape din rahatul în care a fost băgată.

- Bună, ce faci? citi primele cuvinte, sperând în continuare că va veni un cavaler pe un cal alb şi o va scăpa de umilirea totală. Ţi-ai luat agresive?

- Nu încă, răspunse Ryo, citind cu nerăbdare replica lui.

- Aha, păcat...şi când mai vi în parc?

- Nu ştiu! Ţi-e dor de mine? întrebă, uitându-se cu subînţeles la Kyra, aceasta dându-şi seama că şi-a intrat deja în rol şi nu va mai scăpa de el.

- Da, extrem, sarcasmul înghiţind fiecare cuvânt ieşit.

- Minţi! ridică puţin vocea, această dând negativ din cap. Serios?

De data asta, primind un semn afirmativ.

- Cum de, ne-am văzut doar o dată şi ţie dor de mine?

- Lasă asta! răspunse, citind în continuare replicile de pe hărtioara albă. Mâine vi să mă înveţi să mă dau cu rolele, da?

- Aha, deci e doar pe interes! răspunse japonezul, deja nemaiuitându-se pe foaie, mototolind-o şi îndesând-o în buzunarul cămaşei. După ce nu vei mai avea nevoie de mine, mă vei arunca.

- Nu, nu-i aşa! Mai am nevoie de tine! continuă, îndesând şi ea hârtia în buzunarul blugilor.

- La ce? îşi rosti ultima replica japonezul. Sau, mai bine, pentru ce? întrebă râzând de colega lui mai mică.

- Nu găsesc motive acum! Nu mă fă să mă dau de gol! răspunse, punându-şi mâinele pe şolduri.

- Deja te-ai dat! afirmă victorios şahistul, apropiindu-se un pas de Kyra. Mă placi!

Nanny, maid, chef, masseur or...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum