Nanny, maid, chef, masseur or...

Capitolul 12 - Alexis...stâlpul!

Soarele ce îşi găsea odihna pe ochii mei, alungându-mi orice vis, se ivi prin geamurile de la balconul camerei, îndemnându-mă să mă scol din patul moale. Mă holbam de minute întregi la gaura rămasă în tavan, de la ultima escapadă a lui Alexis de a mă da afară din casă. Dacă mă gândesc mai bine.....nu, stai! M-am ridicat din pat, îndreptându-ma către camera gemenilor. Fără să mai bat, am intrat. Michael stătea pe patul Emmei, mângâind păpuşa, acum fără cap, a ei. Fetiţa blondă stătea ghemuită la capul patului şi plângea.

- Emma, ce-ai păţit? o întreb, aşezându-mă lângă ea. Hai, gata! O să fie bine, orice ar fi!

- Păpuşa Emmei s-a rupt! îmi spune Michael, întinzând păpuşa către mine. De-asta plânge! Fă-o să nu mai plângă! Te rog! mi se adresă, luându-şi surioara în braţe.

Doamne, cât de drăgălaşi pot fi copilaşii ăştia? I-am luat pe amandoi în braţe, încercând s-o potolesc pe Emma. Dacă s-a rupt păpuşa, o vom înlocui! Doar n-o să stea îngeraşul ăsta fără păpuşă? După ce am reuşit s-o potolesc, Matt îşi făcu apariţia, cu faţa de nevinovat, urmat de Alexis. Se aşeză pe pat, lângă noi, luând-o la rându-i pe Emma în braţe.

- Ce ziceţi să mergem la mall azi? Îi luăm Emmei o păpuşă nouă, iar vouă ce vă doriţi! ne propune Matt, în ochii apărându-i o sclipire aparte.

Nici n-am mai stat să ne întrebe a doua oară, că am şi ieşit din cameră, cu Alexis, lăsându-l pe Matt să ofteze amuzat. M-am îndreptat direct către dulapul din cameră, mi-am scos blugii negri, un tricou alb şi o vestă neagră, cu nişte botine negre şi m-am îndreptat către duş. Eram mai nerăbdătoare ca un copil mic. Îmi place să fac cumpărături, dar nu ca maniacele alea care îşi petrec toată viaţa în mall sau mai ştiu eu unde. După jumătate de oră, cincisprezece minute sub duş şi alte cincisprezece pentru a mă aranja, m-am trântit pe canapea, în aşteptarea celorlalţi. Acum că stau bine şi mă gândesc! Eu n-am mâncat nimic şi cred că nici ei. Cu un oftat printre buze şi cu cheful lipsă, m-am îndreptat către bucătărie, unde am pregătit micul-dejun.

Emma şi Michael au fost primii care şi-au făcut apariţia. Emma purta o rochiţă roşie, cu o fundă neagră, având părul prins într-o coadă de cal pe partea dreaptă. Michael avea părul dat cu gel, un tricou alb cu două maşini şi o pereche de blugi de un albastru închis. Le-am pus să mănânce şi mi-am căutat de treabă. Puţin mai târziu, intră şi Alexis purtând blugi turcoaz, un tricou negru şi o pălărie cu ciucure neagră. Ultimul a fost Matt, care nu ştiu de ce a întârziat. Adică, înafară de un tricou alb, luat la nimereala, o pereche de blugi şi părul dat cu gel şi făcut ţepi, ce altceva a făcut?

După ce am spălat vasele, am verificat dacă totul e în regulă, am hrănit peştişorii, că, săracii, au fost lăsaţi să flămânzească două zile, iar doi dintre ei lipsesc, am plecat către mall. Drumul a fost plin de lista de cumpărături a lui Alexis şi de replicile lui Matt, însoţite de chicotelile mele şi ale gemenilor. Matt parcă maşina în parcarea mall-ului, lăsându-ne să o luăm înainte.

Am luat toate magazinele de la parter până la ultimul etaj, colindând fiecare colţişor. Gemenii şi Matt se opriră la o cafenea, lăsându-ne să ne facem de cap. Emma îşi găsi o păpuşă la fel ca şi cealaltă, plus încă câteva rochiţe, bluziţe, pantofi, pantaloni, Michael îşi luase nişte tricouri, două cămăşi şi câţiva pantaloni, iar Matt se limită la câteva haine şi pantofi. Mai aveam vreo două magazine şi gata, puteam să ne lăsăm pradă scaunelor cafenelei. Alexis mă trase după ea printre rafturile magazinelor, arătându-mi tot felul de rochiţe şi bluze.

- Ce vreţi să faceţi acum? ne întrebă Matt, după ce ne-am aşezat pe scaune.

- Eu...una, vreau acasă! spuse Alexis, gâfâind exagerat.

Şi eu si Matt începusem să râdem.

- Nu mă miră, după atâtea magazine...

- Da, spuse, dându-şi ochii peste cap.

Am mai stat câteva minute, apoi ne-am îndreptat către ieşire. Matt se duse către parcare, în timp ce eu şi picii a trebuit să-l aşteptăm în faţa mall-ului. Ce-mi place ieşirea asta! M-aş învârti toată ziua, fără să ameţesc. Alexis îşi scoase telefonul şi începu să vorbească, după cele auzite, cu Alexander. Era aşa de adâncită în conversaţie, încât voia să iasă cât mai repede.

- Alexis! Geamul!

O bubuitură atrase atenţia celor din jur, provocând râsete. Alexis înjură geamul ce-i lăsase o pată mare şi roşie pe frunte, sigur mai târziu un cucui cât Casa Poporului. Închise telefonul, ţinându-şi mâna la tâmplă şi bombonind ceva despre neamul geamului. Emma şi Michael nu mai puteau de râs, iar eu...Pfiu! Cum Doamne să te ciocneşti în geam, când spaţiul gol era exact lângă şi se vedea? După ce am ieşit din mall, telefonul lui Alexis se făcu simţit printre râsetele noastre. Când să-i răspundă apelantului, îl dădu din greşeală pe difuzor. Se auzea râsetul unui băiat care îngăima ceva, dar fără să înţelegem.

- Alexis! Cum dracu ai intrat în geamul ăla? întrebă băiatul după ce se potoli din râs, apoi izbucnind din nou.

- Cum adică? De unde ştii? îl întrebă, dând telefonul pe normal.

M-am uitat prin jur, în căutarea lui Matt. Exact în faţa mall-ului, o echipă de filmat, cred că de la ştiri, apoi nişte oameni....Un claxon se auzi din dreapta noastră, iar maşina cu care am venit se făcea văzută în peisaj.

- Cum adică am apărut la televizor? strigă Alexis la cel cu care vorbea, intrând în maşină. Ce? Cum m-au făcut ăia? Oarba de la drept? Dar ce legătura are asta?

Matt se uită buimac, dându-şi seama că a pierdut ceva amuzant. După ce i-am povesit şi lui, a început să râdă, urmat de mine şi gemeni.

- Trebuie să închid! Pa! Nu mai râdeţi! Nu e amuzant! Doare al naibii de tare! se plânse.

Văzând că nu ne potolim, se aşeză bosumflată, bombănind încă o dată de neamul geamului. După ce ne-am potolit, am început să-l batem la cap pe Matt cu "Cât mai avem?" sau "Mai avem mult?". După jumătate de oră petrecută cu traficul oraşului, blocul se zărea încet, încet. Matt opri maşina aproape de bloc, pasându-i cheile un bărbat de vreo patruzeci şi cinci de ani, spunându-i să aducă sus pungile şi cheile. Mă prinse de mână, Alexis era în stânga mea, uitându-se la reflexia ei în oglinzile maşinilor, iar îngeraşii erau în faţa noastră.

Mă uitam la Alexis, răspunzând întrebărilor lui Matt. După puţin timp mi-am întors privirea către el. Îmi tot explica despre o vacanţă pe nu ştiu unde.

- Alexis! Stâlpul! strigară cei mici, dar se auzi o bubuitură înfundată.

Mă uit către Alexis şi încep să râd. Avea mâinile pe stâlp, stând pe jos, cu picioarele de-o parte şi alta. Îşi duse repede mâna la tâmplă masând-o şi începu să înjure stâlpul acum. Matt o ajută să se ridice, râzând.

- N-ai văzut stâlpul? o întrebă Michael, luând-o de mână.

- Cum dracu să-l mai văd şi pe ăla, când privirea mi-a fost furată de reflexia frumuseţii ăleia din maşină? Mă doare capul! se plânse, masându-şi locul. Au!

- Chiar că-i o frumuseţe! spuse Emma, uitându-se la reflexia ei în geamul maşinii.

- Narcisiste! spun eu şi Matt la unison.

Ne uităm unul la altul şi începem să râdem.

- Geniile gândesc la fel! afirmă el, eu doar aprobându-l din cap.