Music for inspiration

Undying love

Two Steps from Hell - Undying Love , aleasa de bloodylove .astept critici:) initial era mai multa drama, dar am mai taiat putin din ea:) fragmentele din ghilimele sunt un fel de flash back-uri, de fapt, chiar asta sunt:)) wattpad nu are scrisul inclunat, dar merg si ghilimelele:) nu sunt tocmai fan al basmelor, chiar ma plictisesc pentru ca toate sunt la final, asa ca lipsesc mutle elemente specifice:P e un basm modern, dar care are loc intr-un trecut foarte indepartat:)

@};-

Toate basmele au aceleaşi începuturi şi finaluri plictisitoare: ,, a fost odată'' şi ‚‚au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi''. L-a mine nu a fost chiar aşa. Am avut parte doar de una din formule, şi aceea nu e fost cea mai bună alegere, dar să încep cu începutul.

A fost o dată, ca niciodata, că de n-a fi... să scurtăm introducerea arhicunoscută şi să trecem la subiect.

La scurt timp după ce m-am născut, regatul tatălui meu a fost atacat. A murit în luptă, iar mama l-a urmat atunci când au asediat castelul. Printr-o minune, eu nu le-am urmat exemplu. Am trăit de atunci în casa celui care mi-a omorât părinţii cu propriile mâini. Niciodată nu l-am iertat pentru asta, dar ce puteam face? Eram doar o fată orfană, fără părinţii, care nu avea unde să se ducă. Deci, opţiunile erau cam limitate.

Am crescut împreuna cufiul lui, Călin. Nu l-am văzut niciodată ca pe un frate, aşa cum era normal. Pentru mine, a fost mereu iubirea secretă, interzisă. Ştiam de la început că nu am nici o şansă, că nu e de nasul meu. Cel puţin de când mi-am pierdut titlul de prinţesă...

‚‚- Ileana! îl auzeam cum mă strigă din grădină.

Am început să alerg cu paşi mărunţi, de copil spre arcada de trandafiri. În vedeam chipul alb încadrat de buclele mici şi jucăuşe ce erau o dată blonde. Doar câteva şuviţe în lumina soarelui mai dovedesc asta, şatenul dominând de mult blândeţea aurie ce era cândva. Ochii lui albaştri aveau o stralucire ciudată. Îmi pregătea una din zilnicele lui şotii, dar pe atunci, eu nu ştiam asta.

- Da? m-am apropiat răsuflând din greu de el.

Nu era mult mai înalt ca mine, doar vreo palmă, iar anii pe care îi avea în plus îi dădeau un avantaj.

- Am ceva pentru tine, a zâmbit atotştiutor.

- Da? a dat din cap. Ce?

În momentul acela, a aruncat pe mine un gândac şi a început să fugă. M-am speriat şi am ţipat. Tot ce auzeam printre suspine erau râsetele lui. Bonei i-a luat ceva timp să mă calmeze, dar chiar şi după aceea, nu îl puteam urî...''

‚‚ Tocmai mă plimbam prin grădină cu rochiţa mea cea nouă. E unul din cele două cadouri pe care le-am primit de ziua mea, şi îmi plăcea foarte mult. Adoram felul în care arată rozul pe pielea mea deschisă. Însă cineva s-a gândit că arată prea bine...

- Ileana! Vino puţin! m-a strigat.

- De ce? l-am întrebat rapid.

A-i crede că după toţi anii, mi-aş fi dsat seama că îmi pregăteşte ceva, dar eu eram prea ameţită de licoarea numită iubire...

- Am un cadou de ziua ta! Vino să ţi-l dau!

Am luat-o în direcţia din care părea să mă strige şi am ajuns la micul lac de lângă castel.

- Unde eşti? am strigat, dar răspunsul veni mai repede decât m-am aşteptat.

Am simţit cum sunt împinsă în faţă. În următoarele secunde, eram udă până la piele şi cu rochia distrusă. În auzeam cum râde în spatele meu. Îmi repetam un singur gând: ,,nu plânge, orice ai face, nu plânge. Clipeşte mai des, dar nu plânge, nu-i da satisfacţia...'' Însă el ştia că nu îl voi urî, aşa că a continuat aproape zilnic cu micile lui glume...''