60 days of agony

Chapter two-Catullus

   Judecând după aparențe,acesta era singurul loc unde o persoană sensibilă din punct de vedere pulmonar și-ar fi dorit să se afle. Atmosfera era încărcată de fum înțepător, aș spune de țigara dar sunt mai mult ca sigur că asta nu este unica sursă. O țigară obișnuită nu ar avea efectul acesta asupra petrecăreților din club. S-ar spune că sunt complet dezgustat de tot ce se petrece in jurul meu sau macar putin deranjat. Din potrivă. Acest iz de bautură și hormoni scăpați de sub control pe care majoritatea tocilarilor de la liceu l-ar considera înnecăcios și sufocant este aproape la fel de esențial pentru mine ca aerul. Acesta este mediul meu natural de cand am luat statutul de licean. Tot ce pot spune este că sunt mai mult decât încântat cu stilul meu de viata. Niciodată nu am inteles de ce oamenii preferă sa se streseze din lucruri a căror însemnătate este minimă sau chiar nulă.

Chiar în momentul acesta m-aș deplasa până la bar unde barmanul și-ar întreba clientul fidel dacă preferă comanda obișnuită sau dorește ceva special în seara asta. Probabil aș opta pentru ceva diferit dar din păcate scenariul acestei nopți nu decurge într-un mod normal. Starea de nervozitate mă împiedică să îmi adopt atitudinea obișnuită.

Trag o gură mare de aer bine-venit în intenția nereușită de a ma calma. Încerc să mă concentrez la ceva sau asupra cuiva care mi-ar putea distrage atenția de la gândurile mele irelevante în momentul de fața. Cu siguranță statul în ușa clubului și privitul în gol nu este asociat cu relaxare și îmmbunatatire a stării de spirit. Cu o mișcare scurtă a capului îmi arunc privirea asupra adolescenților din jurul meu. Reușeșc să surprind animatoare sau petrecarețe obișnuite cu costume interesante sau rochii neon. Privind cât de scurte erau articolele vestimentare, mi-au venit în minte cuvintele pline de înțelepciune ale grupului meu alpha "Mai puțin acoperit, mai usor de descoperit", însemnând că fetele sunt ușor de dezbrăcat odată ce au decis să poarte mai puțin material. Și asta se aplică și la propriu și la figurat. Ma uit spre canapeaua noastră dar se pare că s-au gândit la un local diferit pentru sfârșitul săptămânii. Probabil aș fi fost anunțat daca răspundeam la telefon și nu îmi pierdeam vremea cu conflicte inutile. Sunt doar simple vorbe aruncate în scopul de a îl rani pe celălalt, de a-l face să se simtă mizerabil doar pentru că tu te simți mizerabil. În cele din urmă ajungi de unde ai început, la un motiv ridicol, cel mai probabil folosit ca o scuză. Un gest egoist și categoric o risipă de timp și energie. Ironic este că așa aș putea descrie relația cu tata, o risipă de timp și energie pentru amandoi, deși nu vorbim prea des. Și când o facem, ei bine, se ajunge aici. Eu, plecând nervos cât mai departe de el și tata continuându-și nepasator munca. Uneori cred ca munca e adevarătul lui fiu. Ceea ce nu mă deranjează. Cu atât mai putin contact între noi, cu atât mai bine.

Îmi scutur capul brusc încercând să scap de starea asta. Chiar trebuie să mă opresc din meditația inutilă asupra vieții. Îmi coordonez până la urmă mintea cu corpul și reușesc să îmi mișc picioarele din loc. Mă îndrept cu pași grabiți spre bar, hotarând să mă prefac că ultimele ore nu au existat și să îmi reiau rutina. Îmi pescuiesc cu o miscare rapidă telefonul din buzunar cu intenția de a-mi suna grupul dar opresc activitatea când observ o roscată luând loc pe scaunul alăturat. Încerc să îmi retin un chicot când îi observ eforturile de a se urca pe acel scaun evident prea înalt pentru ea. Decid să pornesc o conversație și, după un scurt schimb de replici reuseăc, bine-înțeles, să mă fac de ras. Cad la pamant, scaunele fiind într-adevar  dificile. Dupa acest moment jenant de care sper că nimeni nu își va aminti datorită beției, îl observ pe nimeni altul decât Marcus. În timp ce arunc priviri aprinse spre el, mă întreb dacă a venit împreună cu roscata. Decid să înclin spre această variantă când văd că o ajuta să se ridice. Pierd interesul și îmi îndrept atenția altundeva, așteptandu-mă o imagine a cărei apariții nu mă încântă.