60 days of agony

Chapter one-Ara

  Rasul meu colorat nici nu se compara cu muzica pop ce bubuie in boxele date la maxim. Imi las capul pe spate si amuzamentul ma cuprinde si mai tare cand vad fata prietenei mele ce tocmai a dat pe gat un nou shot. Era randul meu si celelate tipau disperate ceva ce nu am inteles, asa ca am mai dat pe gat inca un shot. Si inca unul. Al saselea. Dar nu am scapat asa de usor. Provocarea era sa dansez in mijlocul ringului de dans. Le arunc un zambet smecheresc si pornesc spre locul indicat de ele. Nu as fi facut niciodata asa ceva daca nu as fi fost in stare de ebritetate. O piesa necunoscuta zvacneste din boxe spre incantarea adolescentilor cu hormonii deja incinsi. Imi misc soldurile in ritmul melodiei, in timp ce prietenele mele aplauda si chiuie. Ma aplec lasciv spre podea, starnind alte urale dinspre masa noastra. La ridicare simt doua maini puternice ce ma prind de talie si ma trag cat mai aproape de corpul dur din spatele meu. Desi ma incrunt cand mirosul infiorator de alcool ma izbeste, continui sa dansez ghidata de mainele sale. La ultimele acorduri ale piesei, bitul devine mai rapid si imi misc soldurile si coapsele la viteze uluitoare, exaltandu-l pe barbatul ce ma tine in continuare lipita de el.

Piesa se termina si incerc sa ma eliberez din stransoare, dar aceasta devine mai rigida. Mai incerc de cateva ori, dar vazand ca nu reusesc, simturile mele revin insfarsit la viata si realitatea ma izbeste atat de puternic incat pentru un moment ma bucur ca sunt tinuta. Lucrurile iau insa o intorsatura si mai urata, atunci cand barbatul ce refuza sa imi dea drumul este fortat sa se indeparteze si oftez enervata caci stiu ca urmeaza sa primesc o alta morala. Fratele meu ma apuca de brat si se uita veninos in ochii mei diluati de alcool. Incepe sa arunce cuvinte dure spre mine, dar aud doar cateva inainte sa imi fortez picioarele sa se indrepte spre bar. Ma asez cu greutate pe unul din scaunele tapitate si comand un glas de tarie . Imi cuprind fata in maini si reevaluez situatia. Asa se intampla mereu, o data la cateva saptamani. Parintii nostrii pleaca in excursii cu firma pentru cateva zile, poate saptamani si pe noi ne lasa sa ne descurcam. De fiecare data, cu o seara inainte de plecarea lor, un mare scandal se produce. Mama isi pune mana pe a tatalui meu pentru a ne anunta de plecare, insa acesta o respinge. Ea incepe sa planga si Marcus arunca vina pe tata si pe faptul ca nu e niciodata acasa. Tata riposteaza cu alte vorbe spre fratele meu si mama isi duce plansetul la un nou nivel, scufundand casa in icnetele ei. Uneori intervin, dar alteori doar ma pierd in gol si incerc sa inteleg cum am ajuns de la a lua cina in liniste, la urmatorul moment in care mai avem putin si sarim la beregata celuilalt.

-Frumos dans. Ai incins cateva spirite, aud dinspre scaunul care acum cateva momente era gol.

Imi ridic capul indignata, dar observ ca brunetul pare mai lipsit de viata decat mine. Ridic o spranceana curioasa, dar prefera sa nu ma ia in seama si isi comanda o noua bautura. Decid sa nu ii raspund la replica si dau pe gat ginul tonic ce tocmai mi-a fost servit.

-Mai usor, roscato. Vezi sa nu iei foc.

Imi intorc capul spre el si sentimentul de enervare ma cuprinde usor cand ii observ zambetul ironic. Ma apostrofez mintal pentru ceea ce urmeaza sa fac, dar decid ca maine voi da vina pe hotararea proasta de a bea.

-Fac spectacol din acesta in fiecare seara. Daca ti-a placut atat de mult, nu trebuie sa fii gelos, maine poate am timp si pentru tine.

Ii fac cu ochiul si ii intorc zambetul care ma face sa ma simt al naibii de bine cand ii vad socul ce pune stapanire pe fata sa. Insa starea sa revine la una sigura pe sine. Stralucirea din ochii sai imi aduce o incruntare neobisnuita pe fata ce ii provoaca un val de ras pe care incearca sa il opreasca printr-o pufnitura. Eu insa nu ma pot abtine si rad cu toate puterile ramase cand vad lichidul alcoolic scurgandu-i-se din nas. Dupa ce il sterge, izbucneste si el in ras si o tinem tot asa pana cand accept sa imi comande o noua bautura si inca una. Imi aud numele strigat si, spre bucuria mea, nu este Marcus, ci una dintre prietenele mele. Ma despart cu greu de scaunul ce m-a pus la incercare si la urcare si la coborare. Reusesc sa imi cobor un picior, insa celalat are cateva probleme de coordonare si sunt la o secunda sa cad dramatic in fata tuturor, dar ma prind de marginea barului la timp. Brunetul insa nu are acelasi noroc, caci, in incercarea de a ma ajuta, cade lamentabil pe podeaua rece. Rasul ma aduce si pe mine in genunghi pe jos, tinandu-ma de abdomen caci oxigenul nu imi patrunde in corp. Ne ridicam cu ajutorul prietenelor mele si a lui Marcus. In timp ce imi iau ramas-bun de la petrecarete, observ ca Marcus si brunetul se pandesc unul pe altul. Ridic din umeri, caci Marcus are o problema cu orice baiat care se apropie de mine. Desi realizez ca problema pare mai veche intre cei doi, ma prefac ca nu bag de seama.