Lost within Temptation

Capitolul II

Ceasul bătu ora unsprezece şi jumătate.O Amber total neviguroasă,nesigură si complet dezorientată se afla în faţa uşii ruginite din lemn.Simţea răul care o cuprinsese.Simţea nesiguranta şi toată slabiciunea pe care parcă tot timpul o avea intr-un colţ al sufletului.Îi era frica,nu pentru ca s-ar fi făcut singură de râs,ci pentru că ar fi dezamăgit o persoană nu tocmai potrivită pentru a ierta.Aceeasi persoană care o ameninţase,care o prevenise incă de la cea mai fragedă vârstă a ei.Plânsese.Zâmbise.Plânsese din nou ,dar reuşise cumva să rămană printre ei.Să nu plece.Să nu se dea bătuta.

- Amber.El nu-i aici,îi şopti Rebeka.

-Ştiu,Beka...Dar se va întoarce.Se va întoarce chiar după ce va afla toată ruşinea pe care i-o voi aduce.Mă va trimite după mama.Ştii asta !Cu toţii ştiţi ! strigă ea.

Rebeka ezită un moment.Se încruntă şi reuşi să îi spună:

-Încetează! Nimeni nu te trimite nicăieri !  !De fapt,la naiba cu toate ! Dacă nu vrei,nici nu mai mergem ! 

5 secunde.

-E uşor de spus atunci când tatăl tau nu a ucis-o pe maică-ta si nici nu ştii ca poate veni in orice moment sa te trimită in purgatoriu ! ţipă Amber.

Linişte.Amber dătu într-un sfârsit drumul lacrimilor.Suspină în tăcere si agonie...Stia foarte bine că trebuia să meargă.Trebuia să înfrunte realitatea într-un sfarşit.Avea planul pregătit,deşi nu era sigură cat de bine ar fi avut de gând să funcţioneze.Până la urmă,era de una singură...

Îsi şterse lacrimile şi deschise uşa,o briză uşoară a oceanului măngâindu-i pielea , spatele gol.Îi era destul de frig cu bluza ei care încerca sa imite culoarea Mării lui Atlas şi care nu acoperea cine ştie ce şi nu îi prea oferea nici căldura necesară pentru o luna de Ianuarie.Dar nu avusese de ales.Îsi lasă parul negru desprins ,în ciuda faptului că era destul de sigură de bătaia vântului care îl va îndrepta în toate direcţiile posibile.Nu îi mai păsa...

***

5 minute până când ceasul să bată ora douăsprezece fix.James astepta,alaturi de ceilalţi Conducători adjuncţi ai Consiliului , Michael si Craig.În faţa lor se afla o masă dreptunghiulară şi foarte inaltă.Ducea undeva la o sală de judecată dintr-un tribunal.De fapt,cam asta era ,practic.Dar nimeni nu recunostea .Expresia lui James era nedeslusită,într-un fel.Ochii lui nu puteau exprima nimic mai mult decat entuziasm.

-Craig.Cine e primul ?intrebă James cu privirea atintită incă spre uşile mari de la intrare.

-Ei bine,doar o persoană e pe lista ,după câte vad.

-Sunt două.Aşa scrie,chiorule!

Craig verifică pagina si pe o parte si pe cealaltă.Totuşi,un singur nume era trecut pe lista.Şi stia de ce.Stia de faptul că James putea aranja întotdeauna pe cine vroia să vadă şi pe cine nu.Cu toate că nu recunostea,James simţea presiunea şi frica celorlalţi de a-l lua la întrebări,sau altceva care le-ar fi putut confirma ceea ce ei deja ştiau.Nu incercă nici de data asta să-l provoace.

-Poftim.Uită-te singur.

Işi distrase atenţia de la uşă la foaia cu un singur nume scris pe ea.Amber Dawn."Amber Dawn are să piardă in seara asta.Şi o să-l aduca pe Alexander înapoi,ca sa-mi dea ceea ce vreau."işi spuse James.

Zâmbi şi îi înmană foaia lui Michael.

- Ia, aruncă şi tu un ochi.

Michael privi foaia de pe masă ,total dezinteresat sa o ridice şi să facă ceea ce tocmai i se spusese.

-Nu mersi,răspunse cu un ton destul de aspru.

Pregatit sa-i arunce o replica care stia ca-l va ustura,atentia ii fuse distrasa de usile mari de fier care tocmai de deschisera.Multimea celolralti ingeri si vampiri isi indreptara capetele catre usa,de asemenea.Satisfactia lui James crestea.Nu o cunostea pe fata care avea sa fie executata in scurt timp.Si nici nu il prea interesa.Isi dorea doar puterea suprema din mainile tatalui ei.Si stia ca o va avea.

11:59. Pasii se auzeau din ce in ce mai tare dinspre usa. 00:00. Tocurile lui Amber aproape ca spargeau podeaua din sticla lucioasa.Rebeka si Tia se asejara langa ceilalti.Daca nu ar fi cunoscut-o cele doua prietene ale ei,ar fi spus ca e cea mai indiferenta si bazata persoana.Mersul ei se transformase intr-un mers gratios ,spatele drept si capul destul de ridicat.Expresia fetei nula.Asta...asta invatase de la tatal ei.Niciodata nu ii lasa pe ceilalti sa-ti vada slabiciunile."Nu-i lasa sa vada prin tine !"ii repeta tot timpul.Si asa facu.Pentru ca stia intr-un fel ca asa era cel mai bine.

James o privi,o analiza din cap pana in picioare.

-Frumos,isi zise aproape in soapta.

Amber se opri in fata mesei .Simtea privirile celorlalti atintite catre ea.Incerca sa nu se agite.In schimb,incepu sa analizeze Conducatorii Consiliului.Nu prea mare i fuse mirarea.Sexy,puternici si priviri ucigatoare.Dar nu toti trei.Ceva...ceva ii paru diferit la cel de-al treilea.Il privi incruntandu-se si isi datu seama ca isi musca buza de jos.Parul lui era negru ca taciunele.Ochii lui intreceau frumusetea smaraldului stralucitor,iar colturile buzelor lui tocmai se ridicasera intr-un zambet."Oh,Doamne ! " isi spuse,in timp ce clipi de cateva ori.In privirea lui nu se identificara prea multe si ...in ciuda faptului ca ar fi vrut sa-l priveasca mai mult,deja o parasise tot curajul pe care il prinsese intre timp.Aproape ca isi pleca capul ,dar isi aminti imediat de vorbele tatalui sau.

"Nu-i lăsa să vadă prin tine.Nu-i lăsa ! "

Se îndreptă cu privirea către James,de care îşi dătu seama imediat de înaltul lui statut din guvern.El era Conducătorul.Stia asta.Cu toţii ştiau...

Cu coada ochiului,reuşi să îi surprindă privirea tipului cu ochii de smarald.O privea.

"La naiba.Sunt in faţa lui.Trebuie să le demonstrez ceva aici.Normal că se uită la mine !"gandi ea,nesigură totusi de privirea lui care avea de fapt o gramadă de inţelesuri.

-Amber Dawn,spuse James zâmbind si privind-o fix.Bun venit,iubito.