Lost within Temptation

Un soare sfios se ridica printre norii plumburii ai acelei dimineti proaspete de gheata.Degeaba indrazni sa se ridice totusi,pentru ca Stapana Gheturilor isi trimise din nou muzele sa atace cu sageti pufoase peste tarmurile de aur si sa le imbatraneasca.

            In timp ce se retrăgea usor in ascunzisul norilor de nepatruns,o raza slaba ii mangaie parul de abanos lui Amber.Rasufla usor in aerul inghetat al diminetii si arunca cateva priviri furise vazduhului.

            -Mai lasati-l si pe el,railor ! se rasti ea aproape in soapta la norii salbatici care ii furau mult doritul soare.

            Valurile incepura sa se sparga cu din ce in ce mai mult elan,din ce in ce mai tulburate langa mal.In aer ,mirosul de sare se simtea grozav de puternic,aducandu-i  lui Amber aminte de minunatele clipe ale copilariei sale.De fapt,toate aceste dimineti in care incerca din greu sa vada rasaritul,ii aminteau de copilarie.Se abtinu de data asta,iar lacrimile nu i se mai imprastiara pe obrajii imbujorati.

            Cand vantul se inteti,iar ninsoarea incepu mai tare,isi spuse ca trebuia sa se intoarca in casa,fie ca vroia sau nu.

            Se grabi atunci,pentru ca incepuse viscolul,in adevaratul sens al cuvantului.Valurile mai ca ajungeau pana langa ea acum.Atlanticul incerca sa imite emotiile pe care Amber le simtea ,poate pentru ca nu vroia sa stie ca e singura ,sau poate pur si simplu vremea era cea care cauza furtura de pe ocean.Dar ea refuza sa creada a doua varianta.Refuza sa creada ca nu e absolut nimeni pe acest pamant care sa tina la ea.Asa ca isi puse toata increderea in Marea lui Atlas.

            O usa de lemn ii datu de inteles ca e aproape in siguranta.Fara sa bata,impinse clanta ruginita cu putere si intra .

Luminile erau stinse,iar incaperea parea goala complet.Destul de ciudat,stiind ca,inainte sa plece ,cu totii erau aici.

            -La multi ani,Amber! Strigara cele doua prietene ale sale in cor,aprinzand dintr-o data lumina,scotand la iveala un micut tort de ciocolata,frumos ornamentat.

            Uitase complet ca astazi era ziua in care implinea 17 ani.Varsta asta nenorocita le datea batai de cap tuturor.Nimeni nu astepta cu drag varsta de 17 ani,dar cu totii ii implineau la un moment dat sau altul.Daca ii implineai,inseamna ca erai pregatit ca sa devii marioneta unui Consiliu fara scrupule ,dar superior oricaruia dintre noii sarbatoriti din fiecare an.

            Stia ca prietenele ei nu o urasc.Chiar deloc.Dar nu era sigura nici ca tin la ea asa cum tine ea la majoritatea persoanelor.Pentru ca se atasa tot timpul de oameni ca un catelus de stapanul lui .Se simtea destul de descurajata in momentele de cumpana,dar niciodata nu lasa acest lucru sa se vada pe chipul ei.Cel putin,asa spera sa nu faca...

            -Oh,ce m-as face fara voi ! zambi.Multumesc !

            Tia ii zambi puternic si o lua in brate,lasand parul sau de foc sa ii cada peste ochiul stang.Rebeka ii duse tortul in fata si o puse sa sufle in lumanari.

            -O dorinta? Ii spuse Rebeka entuziasmata.

            Amber o privi lung.Stia,bineinteles ,ce si-ar fi dorit.Toate stiau,dar Rebeka nu se gandea ca ar fi spus intr-adevar lucrul acela.In schimb,Amber zambi ,inchise ochii si isi puse dorinta in gand in timp ce sufla in lumanarile inflacarate.

            Dupa o lunga imbratisare de grup,Tia merse si taie cate o felie din tortul delicios pentru fiecare.Apoi se asezara ingaduitoare pe canapeaua care,mai nou,prinse putin mucegai din sufragerie.

            10 secunde.Fetele simteau tensiunea lui Amber.Se foia in canapea si aproape ca transpirase .

            -Amber...nu trebuie sa iti faci probleme.Cu totii trecem prin asta,incerca Rebeka sa ii explice,totusi si ea putin speriata.Isi stranse parul castaniu intr-o coada de cal,dupa ce termina de mancat si se aseza mai aproape de Amber.