Pe când luna zăcea fără pată,
Lumea era răsfirată
În trei zone de câmpii
Şi vreo patru preeri,
Unde cai în cinci culori,
Zburdau peste şase nori,
Cu cei şapte călăreți,
În a opta zi, tot beți.
Deşi nouă vise aveau,
Doar o dată reuşeau
Să atingă vrednicia
Şi să scape de prostia
Celor mai de rând, mai
Înceți, al căror trai,
În anul şase mii,
Este tot lent, pe câmpii.
Aceşti oameni selectaţi
Deveneau toţi şapte fraţi,
Iar în fața sorții gri
Au puterea de-a zâmbi,
Şi a lunii clară față
Cu a ei aură de hoață
O pictează încet, încet,
Cu un scop tare concret,
Pentru a-şi zugrăvi natura
Şi a acoperi fisura
Din suflete erodate
Și din inimi supărate,
De pe pământ, toate.
YOU ARE READING
Poezii tinerești
PoetryO colecție de poezii scrise în timpul călătoriilor cu trenul de la faculate înspre casă.
