Tot ce-mi aduc aminte e că era vara anului 2015. Îmi amintesc faptul că era târziu, trecut oricum de ziua mea de naștere cu puțin, asta insemnând undeva pe la mijlocul verii. Plictisitor, doar pentru ideea că aveam o rutină bolnavă dar si pentru că eram la bunicii din partea mamei si n-aveam niciun fel de activitate. Detalii...
Vorbeam cu verișorul din orașul meu actual, probabil cel mai ''ok'' lucru pe toată perioada la care eram expusă atunci; ne făceam planuri si discutam despre cum o sa ieșim când mă întorc și simteam că pot să am încredere in el dar de fiecare dată când mă apuca compasiunea îmi spuneam mereu ''Sa n-ai încredere în nimeni, eu nu o sa pot avea în nimeni nici macar în mine''
Nu mai putea vorbi.
Ieșea afară cu cel mai bun prieten, m am simțit iar singură și iar nefolositoare dar nu era ceva nou pe atunci, intelegeam ca el avea pe cineva pe care considera prieten.
Ascultam muzica, stăteam pe laptop si apăsam la întâmplare pe toate melodiile ce mi apăreau la recomandate; Făcusem o pasiune pentru jocurile pe calculator, consideram ca e mai ok sa-mi fac ''prieteni'' virtuali si sa pierd vremea cu ei, stăteam in conferințe cu orele, inutil dar plăcut. Desi nu cunosteam pe nimeni iar in spatele ecranelor putea fi oricine incercam sa par cat mai ok si cat mai nepasatoare si sa-i fac pe toti din vorbe sa rada si sa aibe impresia ca sunt o companie placuta, sa fiu cat mai buna la jocuri pentru ca voiam sa sfidez chestia cu ''fetele nu sunt la fel de bune ca baietii''
Se făcuse destul de târziu si voiam sa ma pun sa dorm când văd pe Facebook un mesaj de la verișorul meu, ma întreba ce fac, i as fi spus cum ma simteam de fapt dar am răspuns sec 'bine, tu?' .Am început sa vorbim iar despre lucrurile noastre neimportante pana când mi a spus ca o sa primesc o cerere de prietenie, eram curioasa si totodata era totul atat de irelevant oricum nu aveam cum sa-mi fac prieteni din orasul actual deci era destul de inutil. Era misto sa primesc cereri de la prietenii prietenilor ca pe vremea aia dominau comentariile arabilor..
Era un profil fără nicio poza, ciudat. Am acceptat chiar daca era ceva neobisnuit, toata lumea avea poze pe facebook.
Am incercat sa găsesc ceva interesant pe profilul tipului, da, era un tip care se presupunea ca e cel mai bun prieten al verisorului meu. Eu N-aveam așa ceva, nu voiam sa am prieteni care sa primească atenție exagerata din partea mea. Nu m-a interesat de nimeni in mod special o perioada foarte buna.
Văd ca apare in partea de jos a paginii o căsuța, era mesaj de la el.
'Buna'.
Credeam ca o sa se termine brusc conversatia si ca n-o sa avem nimic in comun sau cel mai probabil unul din noi o sa dea seen si o sa se uite de asta si ca o sa gasesc conversatia asta peste cativa ani probabil stergand mesajele vechi
Spre surprinderea mea imi plăcea ca nu rămâneam fără subiecte, nu ma plictisea, nu ma simțea sa ma simt inconfortabil.
Am vorbit pe parcursul a câteva zile apoi s-a intrerupt tot ca mai apoi sa văd o poza cu el, împreuna cu tipa asta satena. Aproape ca imi doream sa nu fi vorbim vreodata cu el, dar cine eram eu sa judec? Fiecare face ce vrea, cum eram obisnuita a fiu data deoparte nu vedeam vreo diferenta in situatia asta.
Trist.
