Seductie criminala

Capitolul 28

Perspectiva lui Max
Nu mai pot. Nu mai rezist fara Kim. Fiecare secunda ma omoara. Au trecut 3 sapatamani  si nici urma de ea . Ce n-as da ca ea sa fie aici.
In ultimele 3 saptamni nu am facut nimic decat sa beau si sa fumez.(in cazul in care va intrebati daca fumez sau nu, atumci raspunsul e da. Da fumez de cand av 12 ani.) Nu mai rezist fara Kim. Stau in camera noastra , pe pat, si ii tin in brate o poza cu noi doi. Plang. Sticlele de alcol sunt, sparte si  imprastiate prin toata camera. Chistoace de tigar aruncate peste tot. Imi ridic privirea pentru o secunda si analizez camera. Lumina deabia strecurandu-se prin perdea, deszastru peste tot.

Perspectiva lui Kim
Sunt inchisa aici de 3 saptamani. Nu mai rezist. Imi ard plamani ca naiba, mi-e foame, frig , sete si o pofta disperata dupa tigari
-Ce e iubire. Nu mai esti asa dura? Spune alec apoi incepe sa rada ca un nebun.
-Ce vrei Alec?
-Pe tine in patul meu.
-N-ai sa vezi.
-o ba da.
-DISPARI DEMENTULE.
-Gata sefa. Spune asta si apoi pleaca.
Offf de ce? De ce? De ce mie si lui Max ni-se intampla toate astea ? 😔😔😔😔😔 stiam ce zic acum 3 ani cand imi doream sa mor. Trebuia sa o fac. Acum tot ce pot sa fac e sa rabd si sa astept sa ma salveze cineva.

Perspectiva lui Max
De o data imi suna telefonul. Imi sterg lacrimile si incerc sa par de parca nu mi-ar pasa ca iubirea vietii mele a disparit.
- Da?
-Sefu am gasit-o e la marginea orasului, sub vechea centrala.
-Trimite 4 masini cu cei mai buni oameni.
-Inteles sefu.
Am facut rapid un dus apoi m-am urcat in masina si am gonit-o intr-acolo. Dupa 5 minute am ajuns. Ma dau jos din masina, apoi fac planul de atac si apoi intram in cladire. Mergem prin toata cladirea, apoi coboram la subsol. Ceva e ciudat. Am mers prin toata cladirea si nici urma de paznici, nici de oameni lui Alec... E o cursa mai mult ca sigur, ar trebui sa ne retragem si sa venim alta data, dar asta e singura sansa de a o salva pe Kim. Acum e totul sau nimic. Ori o fac pe lasul si imi las iubirea vietii in ghiarele unui nenorocit care o va ucide, ori risc totul acum pentru iubire. De o data sirul gandurilor imi e intrerupt de Magnus ( poza media) care imi pune mana pe umar si spune :
- Max eati un sef uimitor, agentia e pe maini bune cu tine, iar , daca, tu decizi ca e bine sa ne riscam viata pentru o fata, atunci asta vom face fara sa comentam.
-Aaaa?
-Spuneai ce gandesti cu voce tare.
-ohhh. Acum ma simt stanjenit dea-dreptul.
- N-ai de ce. Kim e viata ta, iar acum risti totul pentru ea. E un gest onorabil.
-Mersi.
-Pentru nimic.
Am tacut si ne-am continuat drumul. Cu cat ne adanceam mai mult in interiosul subsolului cu atat mai tare auzeam tipete. Am urmat acele tipete pana in fata unei usi din lemn deteriorate. Deschid usa usor fara a face vre-un zgomot si o o vad pe Kim legata de-o parte si de alta aperetelui, legata la ochi, sange ce i se scurgea printre buzele ei mici si moi. Sta putin pe ganduri, apoi schiteaza un zambet in coltul gurii si spune :
- Daca ai venit pentru inca o runda te pumni, te asigur ca poti sa dai linistit. Nu mai simt absolut nici o durere. Spune ea cu o voce ragusita.
-Kim. Sunt eu. Max. Spun speriat de ceea ce tocmai a spus.
-Max? Spune ea cu o urma de fericite in glas.
-Da. Zic
-In cazul asta. Pleaca cat mai poti. E o cursa.
-Nu plec de aici fara tine.
-Max.
-Sa nu aud. Magnus dezleag-o.
-Acum sefu. Spune el si faace exacu ceea ce i-am spus.
O ia pe Kim si ne indreptam spre iesire cand apare...

____________________________________
Hei. Stiu ca a durat cam mult, dar in sfarsit am postat. Sper sa va placa noul capitol.
Va multumesc pentru vizionari si sper ca de acum in colo sa postez mult mai des.