Gone

Prefata -Acesta e doar inceputul-

          

                                                                   Prefata

                                                     -Acesta e doar inceputul-

                                       Si-a inclestat pumnii si a inceput sa loveasca acel sac de box darapanat si uzat. Hala nu a aratat niciodata mai urat decat acum. Ploile din ultima vreme au distrus totul. Geamurile sunt sparte, usa de la intrare e crapata, iar vantul face un drum du-te-vino inauntrul halei, insa asta nu il muta pe baiat din loc. Are pumni inclestati si loveste acel sac de box, singurul din incapere, care e agatat de niste bare de fier din tavanul vechi al halei. 

Buclele lui o iau razna cand el incepe sa prinda viteza, lovind cu ageritate fiecare bucatica din pielea sfasiata a sacului. Sunt inchise la culoare, de un negru stralucitor, iar picurii de sudoare au ajuns si pe ferile de par de la miscarea continua pe care o face. 

Si-a adus aminte de ea si o imagine dura i-a sosit in gand: Ea tinandu-l pe el de mana in parcul din fata casei lui si momentul greu cand ea i-a lasat un sarut adevarat pe buze. Se vedea ca il iubeste, insa el nu era pentru ea. Incepe sa loveasca sacul distrus din ce in ce mai tare, scotand tot praful din el. 

-Nu te va iubi niciodata! Esti un depresiv! Un idiot, insetat dupa dragoste adevarata! Nu o sa te iubeasca nciiodata! Esti un idiot, curat  luna de greselile altora, pierdut in greselile tale! Esti un distrus! Nu mai incerca atat! O sa mori pe campul de lupta, soldat! Ah, stai... TU NU ESTI UN SOLDAT! mintea ii joaca feste. 

De cand s-a mutat din casa veche a lui si mamei lui au inceput sa il bantuie toate creaturile posibile. Lumea lui era egala cu cea a unui demon pierdut pe pamant. Singurul lucru care il trezea la viata era morfina si... ea. Frumoasa si inteligenta, EA! 

Muzica era singurul lucru care o trezea la viata. Multumita lui Dumnezeu si dupa ce fusese data afara de la cursuri, ramasese cu poantele si rochiile ei de dans. S-a urcat pe poante, lasand torul in urma. Totul: moartea oricui din viata ei, problemele ei de sanatate, plecarea oricui din viata ei. 

Cu toate ca viata ei nu fusese dreapta cu ea, iubea in continuare ce i-a dat Dumnezeu: de la viata pana la fiecare rochita de dans si poante pe care le primise. 

-Asta e viata mea, Kayleigh! Nu am cum sa ma departez de ele! 

-Dar vei ajunge pe patul de spital sau in cel mai rau moarta! Intelege! a scuturat-o.

A lasat-o pe Kayleigh in casa si a pornit catre centrul orasului. Singurul loc in care totul era asa cum trebuia era: opera veche si parasita a orasului. Locul unde putea sa danseze, fara nici o groaza sau rusine... Nu era privita de nimeni! 

A alergat inspre intrarea din spate, sperand ca nu atrage priviri. Intrand pe strada laturalnica, zareste un corp imbracat in negru din cap pana in picioare. Gluga ii acopera parul si fata, ea neputand sa observe vreo parte din corpul lui exact. Corpul inchis se intoarce si o lipeste perete cu delicatete, corpul mic a lui Evie incepand sa tremure, gafaind. Baiatul o priveste cu ochi stralucitori direct in ochii ei firavi si ii sopteste ceva prin priviri. Ea tresare si prima idee care ii vine in minte este sa ii dea gluga jos. Buclele lui sar de la impact si ochii lui verzi se lipesc de fata frumoasa a fetei. 

-Sa nu iti fie frica de mine! Nu iti vreau raul! incearca sa o imbratiseze. 

-Nu  face asta! Pleaca!  se zbate, iesind din bartele lui intr-un final. 

-Dar nu voiam sa iti fac nimic! 

Frica a patruns-o din toate partile si s-a ascuns in marea opera parasita. A inchis usa dupa ea si s-a lipit de perete imediat langa usa, incepand sa planga. Era strapunsa din toate partile de o groaza teribila. Macar de ar fi fost prima oara?! se gandeste ea. 

Insfarsit, dupa mult timp, putuse sa observe ce se afla dupa acele haine negre si intunecate: Un corp cu fata stralucitoare, ochi verzi de smarald si niste buze pline.