Ispita trecutului tău

Capitolul 3

     Capitolul 3

     Loredana POV.

     — Loredana? se aude uşor şi în momentul în care deschid ochii observ un chip cunoscut.

     Este Alin. Îi zâmbesc larg, iar în momentul în care acesta îmi întinde mâna reuşesc să mă ridic. Îmi las braţele întinse pe pieptul lui acoperit de cămaşa albă şi atunci când ochii noştri se întâlnesc scutur uşor din cap. Este aşa de frumos, iar faptul că este un gentleman desăvârşit îl face cu adevărat un bărbat atrăgător.

     Ne depărtăm considerabil şi în momentul în care acesta încuie maşina din cheie mă conduce spre blocuri. Se pare că stă într-un cartier cu blocuri moderne, ceea ce îmi spune că ori este un băiat de bani gata, ori are o meserie bănoasă. Nu mi-aş perminte un apartament aici nici dacă toată familia mea şi-ar vinde câte un rinichi. Intrăm în holul ce duce spre lifturi şi în momentul în care urcăm în unul din ele, observ că are o oglindă mare, pătrată. Îmi pipăi faţa speriată, ruşinată de faptul că machiajul a curs până pe barbie. Roşesc instant atunci când văd în oglindă chipul lui Alin cum mă privește şi mă întorc cu spatele la el. Liftul se opreşte la etajul 5, iar Alin mă conduce spre apartament. Deschide uşa, ne descălțăm la intrare şi îmi oferă o pereche de papuci pufoşi.

     — Va trebui să dau dresul jos, spun în timp ce ne holbam unul la altul preţ de 2 minute, ruşinaţi şi apoi râde scurt.

     — Dă-l jos, dă totul jos...

     Îl privesc cu inima bătându-mi în piept ca o bombă cu ceas.

     Strâng sacoul în jurul trupului, iar Alin scutură din cap foarte amuzat.

     — Mă refeream la faptul că o să îţi dau ceva lejer în care să te îmbraci. Îţi aduc şi ciorapi? întreabă în timp ce clatin afirmativ din privire.

     În momentul în care Alin este gata să plece deschid gura parcă constrânsă de sufletul meu care ţine să o spună:

     — A-Alin!

     — Da, Loredana?

     — Vreau să ştii că îţi mulţumesc pentru tot, pentru absolut tot, spun ușor, răgușită. Nimeni nu ar fi făcut aşa ceva pentru o necunoscută, spun cu multă mulţumire în glas şi îl îmbrăţişez strâns.

     Alin ezită să mă îmbrăţişeze, dar apoi îşi înfăşoară mâinile uşor pe spatele meu şi spune cu căldură:

     — Cu drag. Acum merg să îţi aduc să te schimbi, aşteaptă-mă aici, spune în timp ce mă uit prin jur.

     Are un apartament mare cu 2 camere, foarte frumos arânjat. Îmi place mult că mobila este închisă la culoare şi capaneaua este albă, covorul pufos, alb, are o plasmă mare în sufragerie unde pun pariu că vede toate meciurile cu băieţii. Merg uşor spre bucătărie unde deschid frigiderul şi observ că are de mâncare. Iau o roşie cherie peste care pun puţină sare, apoi o mănânc.

     În momentul în care întorc capul, mor pe loc.

     Alin stă priponit în hol şi se holbează la mine.

     — Îmi pare foarte rău, nu vreau să crezi că abuzez de toate acum, însă mi s-a făcut foame.

     — Şi mie...

     Ne privim intens în ochi şi clipesc speriată, cu 200 de bătăi pe minut, amintindu-mi replica lui Dani "Bărbaţii înfometaţi te duc pe culmile extazului".