Sent

XXIII. Discuție tată-fiu

După două săptămâni de la incident.

Tatăl său intră în cameră zâmbind nostalgic către el.

-Încă nu îmi vine sa cred că mai plângi după fata aceea...

-Nu plâng! Dar daca iubești pe cineva îl lași să plece și dacă se întoarce e al tău. 

- Da, sigur, lasă abureala, ești un prost, laș care nu e în stare să vorbească cu o fată față în față. Tocilar virgin ce ești...

- Tată, despre ce tot vorbești, nu știi ce ai crescut 21 de ani sub acoperișul tău? Întreba Christopher năucit de umorul tatălui său.

- Eu nu știu dacă esti fată sau băiat încă și tu îmi spui asta...

- Haha, ce tata glumeț am eu... Serios, nu se vede că ești directorul unei firme de arhitectură, ai putea să fii clovn la circ și nu s-ar prinde nimeni! Exclamă acesta deranjat de tatăl său.

- Ești mai virgin decât uleiul de măsline... Decretă, oftând, părea chiar dezamăgit de fiul său, deși Dumnezeu știa cât de mult îl iubea pe băiat.

- Bine, acum lasă-mă în pace, du-te și fă glume în altă parte. Spuse scurt el, expediindu-l dintr-un semn din mână. Îi era de ajuns că îl mustra conștiința, acum îl mai mustra și taică-so.