Jocuri Primejdioase

Avansare

Ajunsă în biroul lui Greg, acesta se propti de canapeaua mică pe care o avea acolo privindu-mă cu seriozitate.
- Rachel, ce naiba se întâmplă cu tine? Iţi iei pauze tot mai des atunci când e cel mai mult de lucru, dispari fără urmă... nu te înţeleg. Ţi-am explicat cum stau treburile. Spune-mi... unde ai fost?  Pentru că timp de jumătate de oră ai fost de negăsit.
 - Dacă vrei să ştii, Greg, eram prea ocupată să fiu inclusă în tentativa lui Joel şi Nate de a mă viola, serios că n-am avut timp să mai şi lucrez! I-am spus acid.
- Ah, spuse cu o faţă şocată. Ești rănită, spuse privindu-mă mai atent.
- Da, sunt rănită, dar nu asta contează, i-am spus îmbufnată.
- Îmi pare rău că te-am luat aşa tare. În cazul ăsta le spun bodyguarzilor să nu-i mai lase pe aici. Are cine să te ducă acasă după ce termini tura?
- Sigur că are, am spus ştiind că asta îl va face să fiarbă puţin pe interior.
- Tipu ăla? Întrebă ranchiunos.
- Poate, am spus eu văzând licărul geloziei în ochii lui. De ce, eşti cumva gelos?
- Nici vorbă de aşa ceva, minţi el. Doar că îmi ţine angajata cea mai bună de la treabă, ceea ce înseamnă că mă ţine pe mine de la a face profit.
- Hai, nu exagera. Ţi-a plătit 500 de dolari pentru un amărât de dans şi spui că nu merită câteva minute din timpul meu?
- Eşti sigură că a fost un simplu dans? Întrebă el venind în faţa mea şi aruncându-mi o privire sceptică de sus.
- Da, a fost un simplu dans. Şi dacă ar fost mai mult, de ce ar fi treaba ta? Şi scuteşte-mă cu regulile clubului, pentru că nu există aşa ceva.
Nările îi fremătau, semn că îl enervasem. Îmi plăcea să mă joc cu nervii lui, pentru că eram convinsă că nu poate să îmi facă nimic. Eram cea mai bună angajată a lui, nu se putea lipsi de mine.
- Cred că am lămurit totul. Dacă nu te superi, mă întorc la treabă, am spus trimițându-i o bezea din mers.
Nici n-am apucat să deschid uşa, că el şi-a pus mâna pe ea împingând-o înapoi, oprindu-mă s-o deschid.
- Nu cred că am lămurit chiar totul, spuse întorcându-mă spre el.
M-am holbat la el confuză. Am înghiţit în sec, neştiind la ce se referă... asta până mi-a luat faţa în mâini lipindu-şi buzele cu putere de ale mele. Am rămas înţepenită. Greg s-a dat de multe ori la mine, dar niciodată nu depăşise graniţa afirmaţiilor perverse. Iar eu nu-l puteam privi pe Greg astfel, pentru că în afară de faptul că avea aproape dublul vârstei mele, mai era şi şeful meu...pur şi simplu nu simţeam nimic de genul acesta pentru el. 
- Greg, stai! Am spus oprindu-l. Nu se poate întâmpla asta.
- De ce, Rachel? Uite, îmi placi foarte mult şi chiar îmi doresc ceva serios cu tine. Dă-mi un singur motiv întemeiat pentru care nu se poate.
- Pentru că nu simt nimic pentru tine şi nu sunt o târfă! De aia!
- Dacă ieşi cu mine nu înseamnă că eşti o târfă.
- Ba exact asta înseamnă. Greg, eu cunosc bărbaţii de genul tău. O să mă foloseşti, după care o să te uiţi la mine ca la ultimul om!
- Asta crezi tu despre mine? Întrebă uimit.
- Nu, asta ŞTIU despre tine. Să zicem că nu ai angajate prea discrete.
- Asta nu contează. Pe tine te vreau cu adevărat...
- Uite Greg, cred că discuţia asta se termină aici, am spus ieşind fără să privesc în urma mea.
Eram atât de nervoasă, încât îmi venea să fac bucăţi totul în jurul meu. Cum îşi permitea să facă asta? El chiar credea că eu aveam să fiu ca toate celelalte? Cum putea să mă subestimeze? Aveam demnitate şi onoare.  Eram o femeie în toată regula, cu minte în cap. Nu mă putea el prosti aşa uşor. Dar Waylon poate, mi-a şoptit vocea interioară. 

Am trecut pe la vestiar şi am tras o rundă de plâns, după care mi-am luat lucrurile şi mers cu paşi apăsaţi spre ieşire. După câte păţisem în seara asta şi în special după faza cu Greg, aveam dreptul să-mi iau liber pentru restul nopţii. Nici măcar nu se gândise cât de rău m-am simţit în urma tentativei de viol, se gândise doar la poftele lui. În loc să mă consoleze, îmi făcuse mai mult rău.

- Rachel, stai! Am auzit o voce în spatele meu.
- Ce e...Waylon?
 Era să arunc o replică urâtă, dar am avut norocul să văd la timp că era el. Uitasem că mă aştepta.
- Ai păţit ceva?
- Nu... nu mă simt bine. Plec mai devreme din tură, am spus oftând. 
- Ah, îmi permiţi să te duc acasă? Întrebă politicos.
- Nu cred că mai era nevoie să întrebi, am spus zâmbind.
Şi-a pus mâna în jurul taliei mele, conducându-mă spre locul în care şi-a parcat maşina. S-a oprit în faţa unui X6 negru care mi-a luat ochii cu totul. Eu şi Waylon, singuri în maşina lui... nu avea să se termine bine.
Mi-a deschis portiera, iar când am intrat în maşină, mirosul parfumului lui mi-a invadat nările, făcându-mă să vreau să inspir mai mult.
- Deci, câte bănci ai spart ca să îţi iei maşina asta? Am întrebat sarcastică în timp ce el accelera.
- Ai simţul umorului, îmi place, spuse râzând. Încotro o iau?
- Până la Lincoln Park, după care faci dreapta. Ia stai, tu ai băut şi conduci? L-am ironizat. Înţeleg că îţi cam place să încalci legea, am spus privindu-l pe sub gene.
- Nici nu ai idee, spuse ridicând sprâncenele. Acum, ce ar fi să-mi spui ce a fost într-adevăr în neregulă cu tine?
- Nu vreau să te încarc cu problemele mele...
- Nu mă deranjează. Se vede pe faţa ta că ai nevoie să te descarci.
- Acum depinde în ce fel vrei să mă descarc, am spus aruncându-i o privire perversă.
- Momentan, doar prin vorbe. Mai târziu, nu se ştie, spuse etalându-şi zâmbetul sexy.
Nu voiam să recunosc, dar orice gest al lui cât de mic mă afecta. Nu, asta nu eram eu. Nu puteam să mă îndrăgostesc. Nu eram eu aia care să se îndrăgostească, nu picasem în plasa asta până acum pentru că mi-am dorit să trăiesc în globul meu de sticlă fără să risc să sufăr...şi aşa suferisem destul până în prezent. Dar totuşi eram pe cale să fac asta. Trebuia să fac ceva în privinţa asta, dar nu acum.
- E vorba de Greg, am început eu punându-mi practic sufletul pe tavă în faţa lui. M-a chemat în biroul lui să-mi ţină predică pentru că îmi tot iau pauze şi pentru faza cu dispărutul...şi...
M-am oprit. Nu puteam continua. Îmi era ruşine de ce ar putea crede despre mine..
- Ştiu că abia m-ai cunoscut, dar vreau să ştii că poţi avea încredere în mine. Orice ar fi, n-am să te judec.
- Ne-am certat şi când am vrut să plec m-a sărutat.
- În locul tău aş fi demisionat. Nu meriţi aşa ceva. Eşti prea bună pentru locul ăla.
- Aş găsi cu greu un alt loc de muncă aşa bine plătit, am spus dezamăgită de mine.
- Ai încercat vreodată altceva?
-  Da, dar... Am eșuat.
- Ar trebui să mai încerci. Sunt mai mult decât sigur că eşti bună la multe lucruri.
- Asta poate fi interpretat, am spus râzând.
- Tu interpretezi totul? Întrebă amuzat.
- Hm, obişnuinţa. La următoarea faci stânga.
Pentru câteva clipe s-a lăsat liniştea. Îl priveam cu coada ochiului, savurând din plin felul în care stâlpii de iluminat pe lângă care treceam cu viteză îi luminau trăsăturile fără de defect.
- Ştii, te găsesc foarte interesantă, Rachel,spuse speriindu-mă şi făcându-mă să-mi întorc privirea. De fapt, singurul motiv pentru care am revenit la Lust, eşti tu.
- Ţi-ai pus în plan să mă flatezi? Am întrebat muşcându-mi buzele. Pentru că îţi iasă.
- Să nu crezi că spun asta doar aşa. De fapt, sunt curios ce alte surprize mă aşteaptă în continuare în privinţa ta.
- Vezi să nu rămâi surprins în mod negativ, am spus făcându-i cu ochiul.
Un alt moment de linişte a cuprins întregul spaţiu. Singurele zgomote care se auzeau era huruitul uşor al motorului şi respiraţia lui regulată.
- La următoare intersecţie faci dreapta. A treia casă e a mea.
A dat din cap fără să scoată nici un cuvânt şi fără să-şi ia ochii de la drum. La ce se gândea atât de intens?
Ajungând în faţa casei mele, opri maşina având încă privirea aia fixă.
- Mulţumesc că m-ai adus, am spus rupând tăcerea.
A dat pur şi simplu din cap, fără să se mişte. Ce era în neregulă? Oare îl supărasem în vreun fel? Am decis că era timpul să plec. Nu mai aveam ce căuta acolo.
 - Noapte bună, am spus dând să deschid portiera.
N-am apucat însă, pentru că el m-a prins de braţ, oprindu-mă. M-a tras mai aproape de el privindu-mă adânc în ochi. Privirea lui era atât de intensă încât îmi dădea fiori pe șira spinării. A eliminat distanţa rămasă între noi, unindu-şi buzele cu ale mele într-un sărut care ar fi putut da foc la tot ce ne înconjura pe o rază de 5 km. Şi-a încâlcit mâna în părul meu, iar eu mi-am înfipt unghiile în spatele lui în timp ce îl trăgeam mai aproape. Limba lui a început să se joace cu a mea încet şi tandru. Înainte să-mi dau seama, mâinile lui au coborât pe şoldurile mele, trăgându-mă în poala lui.
Stăteam deasupra lui exact ca la dansul în privat, doar că de data asta aveam să duc până la final ceea ce n-am reușit acolo. Am oprit sărutul pentru a lua conducerea asupra acţiunii. I-am dat capul pe spate trecându-mi delicat buzele peste gâtul lui, simţind o plăcere sadică când mi-am dat seama că îl înfiora. Am urcat din nou în căutarea buzelor lui, în timp ce îmi treceam mâinile peste pieptul lui musculos. Am dat să-i deschis un nasture, dar mi-a luat ambele mâini ţintuindu-mi-le la spate cu o singură mână de-a lui. Juca dur.
  Mâna care i-a rămas liberă a început să avanseze pe sub tricou, făcându-mă să scot un icnet la contactul mâinii lui reci cu pielea mea. L-am simţit deschizându-mi sutienul, după care a început să se joace cu unul din sânii mei ca un copil ce a descoperit o jucărie nouă. Prea multă presiune se adunase în mine, aşa că atunci când mi-a eliberat mâinile, am trecut direct la cureaua lui. Nu mi se mai întâmplase să îmi doresc asta aşa de mult, de fapt nu îmi dorisem să fac asta niciodată. Aproape uitasem şocurile pin care am trecut astăzi. Acum fiorii pe care îi resimţeam îmi conduceau fiecare mişcare. Simţeam o tensiune copleşitoare între coapse...asta şi multă umezeală... o senzaţie nouă şi ciudată. 
- Nţ, nţ! Nu azi. Ai trecut prin multe şi nu cred că ar fi o idee bună.
Am rămas şocată. Se jucase cu mine, dar îmi dovedise că îi păsa de sentimentele mele mai mult decât de trupul meu. Şi tocmai de asta trebuia să fie al meu, dar nu doar fizic. Iar eu voi face orice e posibil ca să fie aşa.