Getting Caught (Prima Carte)- Editata

Capitolul 8

Hey! Vreau sa va multumesc pentru voturi si pentru follow-uri pentru ca m-ati adus pe locul 4 in ‘Fictiune adulti’ si in ‘Povesti de dragoste’ .

INCA O DATA VA ROG, DACA VA PLACE, SA VA INTOARCETI SI SA DA-TI VOT LA FIECARE CAPITOL, PENTRU A MA AJUTA SA PUBLIC CARTEA. VA MULTUMESC!

Raisa------>

Dedicat lui MariaGabriela449 pentru ca comm-ul tau m-a facut sa rad:*

****Doamne fereste nici nu imi vine sa cred cat de frumos asezi cuvintele in aceasta poveste.Esti asa de Dirty si totusi sensibilaaa!Povestea ta este adorabila,citibila si de adaugat-in-biblioteca-ibila! :)))) pup si pune next mai repede :)))) :* <3 ****

Capitolul 8

A doua zi a fost foarte ciudată. Evan nu a venit acasă și Cooper a fost și el plecat. Tot ce am făcut toată ziua a fost să mă uit la televizorul ăla tâmpit.

Gabby a fost aici și mi-a pregătit mesele, deși mă făcea să mă simt prost.

Pe la 3 jumătate m-am dus la ușă și am apăsat clanța, doar ca să văd că era închisă.

Nici nu mă miră...

A treia zi de la criza pe care am avut-o, stăteam din nou în fața televizorului, holbându-mă fără niciun interes la ecran. Era un documentar despre nu știu ce animal.

Am auzit-o pe Gabby stingându-mă și mi-am adus aminte că era timpul pentru cină.

M-am dus în bucătărie și am găsit-o așezând trei farfurii pe masă. Cine mai mănâncă?

-          Um, Gabby?

Ea și-a ridicat capul înspre mine în semn că mă auzit, așa că am continuat:

-          Cine mai mănâncă?

-          Cooper și Evan.

Un nod mi s-a pus în gât. O să iau masa cu amândoi? Nu am putut să înghit mâncarea când eram cu unu dintre ei, dar acum cu amândoi?

-          Mie nu mi-e foame, am spus și am făcut câţiva pași în spate.

Defapt, îmi era foarte foame, dar puteam rezista până mâine dimineață fără să mănânc. M-am întors să ies și am intrat în ceva. Sau mai bine zis, în cineva. Cooper...

Am început să mă zbat în încercarea de a îl face să îmi dea drumul la braț, dar mă împins înspre masă.

-          Ce faci? Nu mi-e foame, am protestat eu.

-          Treci la masă.

-          Ești surd? Am spus că nu mi-e foame. Dă-mi drumul la braț!

-          Stai jos.

Eram acum lângă scaun și așteptam să îmi dea drumul la braț ca să pot ieși din bucătărie, dar el a pus presiune, făcându-mă să cad pe scaun.

-          Când o să faci și tu ce ți se spune, fără să protestezi? A întrebat el, așezându-se pe scaunul din fața mea

-          Atunci când o să vreau să fac acel lucru.

-          Știu că ți-e foame.

-          Nu, nu îmi e foame. De unde naiba știi tu că îmi e foame? am întrebat nervoasă

-          Îți aud stomacul, a răspuns el simplu, luând furculița și înfingând-o într-o bucățică de pui

Mi-am încrucișat brațele la piept și îl priveam atent.