Viitorul nostru, trecutul ei

Capitolul 2 - Accidentul

                                                                           Capitolul 2

                                                                           ACCIDENTUL      

   Sedinta s-a terminat putin mai repede decat preconizase Tom si era foarte incantat sa ajunga mai repede acasa. Primul sau gand a fost sa o sune pe Julie, dar renunta in ultimul moment pentru a-i face o surpriza. Era sigur ca aceasta pregatise deja mancarea lui preferata. Devenise deja traditie, un obicei pe care il iubea, vazand atentia pe care i-o oferea sotia sa.

   Stia de asemenea ca Diane il astepta nerabdatoare in bucatarie, catarata pe mobila ca de fiacare data, urmarind-o si de multe ori ajuntand-o pe Julie sa gateasca. Se astepta ca in momentul in care va pasi in casa sa fie asaltat de ele doua, cele mai iubite persoane ale sale. Zambi singur, ca pentru sine, cand si le imagina.

   Isi aduna cu atentie dosarele pe care le avea rasfirate pe birou. Iata ca si dupa 20 de ani de casnicie inca nu urmase exemplul sotiei sale cu privire la ordine. Mai era inca timp totusi. Stinse apoi lumina in birou si o saluta pe secretara sa cand trecu pe langa ea.

   - La revedere, domnule Winter. La multi ani inca o data.

   - Multumesc, Sarah. O seara frumoasa.

   - La fel! Rosti ea entuziasta.

   Sarah era o femeie pana in 35 de ani, deosebit de frumoasa si in aceeasi masura inteligenta si muncitoare. Chiar daca s-a indoit putin de abilitatile ei atunci cand o angajase, datorita sentimentului ca se va transforma in vechea secretara, Jane, s-a convins curand ca isi merita postul. Aceasta din urma incercase prin nenumarate mijloace sa-l seduca, acesta fiind si motivul pentru care avocatul o concediase. Isi iubea sotia si familia, astfel de fapte josnice iesind din calcul. Desi colegii sai l-au batjocorit putin pentru asta, zicand ca a facut o gresala enorma ca nu profitase de usuratica Jane, Tom stia ca a procedat corect.

   Si-a aruncat servieta si a pornit motorul, nu inainte de a-si pune centura. Inca era incantat si nerabdator sa ajunga acasa. Iesi din parcarea subterana putin mai repede decat de obicei. Dadu drumul la radio, fredonand cateva versuri dintr-o melodie mai veche pe care o asculta in tinerete.

   Frumoase vremuri, gandi el.

   Privi bordul pentru a vedea ora - 20:24. Era in avantaj cu o ora cel putin. Inima ii batea cu putere.

   - Inca putin, fetelor, rosti el.

   Barbatul a condus cu grija pe durata intregului drum. Intalnise cativa prieteni care i-au urat “La multi ani”, dar nu a stat mai mult de 2 minute cu fiecare. Era un om implinit din toate punctele de vedere.

   Totusi se pare ca norocul ii lipsea. La cateva minute dupa ce a intrat in cartierul sau i-a sarit in fata masinii catelul vecinilor, ce alerga dupa o pisica. Incercand sa-l evite, Thomas nu a observat ca din sensul opus se apropia cu viteza un camion si a intrat direct in el, lovindu-l din plin.

   Zgomotul naucitor a fost atat de puternic incat au inceput sa iasa oamenii din case. De indata ce si-au dat seama cine era sarmanul sofer ce a fost transportat aproape mort la spital, vecina de vizavi, doamna Simmons, a fugit sa o ajunte pe Julie.

   - Julie, draga, s-a intamplat o nenorocire. Ia-ti ceva pe tine si grabeste-te. Iti povestesc pe drum.

   - Regret, doamna, dar nu pot pleca. Il astept pe Tom ... este ziua lui.

   Batrana o privi cu mila pe mama lui Diane. Fata se afla acum in spatele ei, privind curioasa cu ochii sai mari verzi.

   - Thomas este la spital, draga mea. A avut un accident. Vino cu mine.