Prada Întunericului

Capitolul 3

Suflu puternic spre firul lung de păr blond care îmi atingea ochiul, în timp ce căram o cutie mică de fructe. O așez pe un scaun improvizat din alte cutii, începând să așez pe rafturi o nouă tură de fructe proaspete.

Ca să fiu sinceră, azi m-am trezit foarte energică. Este posibil să știu că marele motiv pentru care am pățit asta este datorită acestui băiat care m-a invitat să ieșim. Nu știu dacă este normal sau ciudat, dar faptul că voi ieși cu el mă emoționează, destul de tare. În general îmi dau foarte greu seama când un băiat mă place, mai ales că nu prea sunt atentă în preajma mea. Mintea îmi zboară tot la ziua de ieri și la modul în care mi-a cerut să ieșim. Nu credeam că voi fi invitată în oraș de către un necunoscut, care a ajuns să-mi stârnească interesul atât de tare.

—Nu vă supărați, unde pot găsi orezul? O voce blândă mă scoate din transă, iar eu zăresc o femeie bătrână în fața mea. Îl tot caut, dar nu-l găsesc! Adaugă aceasta bulversată.

Părul ei alb era prins într-un coc strâns bine, în timp ce trăsăturile ei fine mimau un zâmbet cald. Zăresc rochia ei dintr-un material vechi, care îi cuprindea talia plinuță și balerinii mult prea strâmți în picioarele ei umflate. Îi zâmbesc, apropiindu-mă de ea și coordonând-o spre orezul dorit. Aceasta îmi mulțumește, rugându-mă după să-i arăt și unde se află uleiul de măslin. După ce femeia este sigură de ceea ce a ales să cumpere, îmi mulțumește din nou pentru ajutor și pleacă din aria mea vizuală.

Mă întorc de unde am rămas, în timp ce mintea îmi zboară la ieșitea mea de azi. Nici nu știu ce să port, ce ar trebui să port la o întâlnire. Nu am fost la multe, dar mereu am optat pentru blugi  sau în cazul acesta rochiță, datorită anotimpului. Nici măcar nu știu unde vom merge, iar eu tot ce fac este să mă gândesc acolo. Oare va veni azi pe aici? A spus că va veni după mine la ora 19, dar totuși, poate îmi va face o vizită și aici înainte.

După ce termin de așezat marfa, mă opresc pentru cinci minute, ca după să curăț raionul și să merg la Mark, ca să aflu ce mai am de făcut. Privesc ceasul telefonului meu, iar când realizez că este ora abia 15:02, oftez supărată. Când ajung în biroul lui Mark, îl văd total concentrat pe calculatorul lui tastând extrem de repede, în timp ce scana câteva foi.

—Alice, copilo, ce faci? Spune, iar eu zâmbesc.

—Datoria, domnule! Râd scurt. Tocmai am terminat ce mi-ați cerut. Mai este altceva? Adaug, iar el se uită la mine pentru un minut.

—Hm, poți merge la casă alături de Dave, observ că este agitație acolo. Spune, privind monitorul cu imaginile primite de la camerele video.

Oh, Dave.

—Sigur.

—Și poți să ieși mai repede dacă dorești. La ora 17 poți merge. Spune Mark, iar eu radiez de fericire.

—Serios? Mulțumesc mult de tot! Spune, iar el afirmă din cap bucuros.

Ies din biroul acestuia, pornind înțepată spre casa cu numărul 3, lângă cea a lui Dave. Acesta mă observă, însă continuă de scanat mai departe. Anunț persoanele de la coada lui Dave să vină și pe partea mea, iar câțiva dintre ei vin și la mine. Apuc fiecare produs scanându-l, în timp ce priveam și reacția lui Dave. Era vizibil supărat pe mine, ceea ce îi dau dreptate, deoarece am fost groaznică ieri. Nu am vrut niciodată să-l deranjez ca să mă ducă până acasă, dar am realizat că de fapt acest lucru îl rănea.

Banda mea devine goală, la fel și a lui, asta până o femeie își așează puținele produse pe banda lui, în timp ce eu stăteam.

—Dave? Spun, însă nu reacționează.