Prada Întunericului

Capitolul 2

Eram la doi pași de intrarea Market-ului, fiind pregătită de o altă zi de muncă. Afară era cald, eu scuturând de gulerul tricoului meu pentru puțin aer rece, în timp ce-mi căram în spate geanta plină cu cele necesare. Dave era la intrare, așteptând ca eu să intru. Ca în fiecare dimineață de când lucrez aici. Odată ajunsă, Dave îmi spune că trebuie să semnez ceva, ce evident are legătură cu salariul meu pe această lună. Îmi explică, că trebuie să fac asta lunar, iar eu îl afirm din cap fără alte întrebări. După ce îi salut pe toti, pornesc fără alte întrebări spre vestiar, unde îmbrac tricoul cu logo-ul Market-ului și pornesc la treabă.

O salut și pe Harley, o altă fată doritoare să lucreze în acesta an. Mi-a povestit că și ea a ales să renunțe un an la școală ca să lucreze, ca pe viitor să aibă suficienți bani pentru un apartament în New York, unde să-și continuie studiile legate de limba și literatura engleză. Am fost fericită să o am în preajma mea, mai ales că personalul era ocupat doar de bărbați, ceea ce făceau unele situații tare jenante. Harley este o persoană energică și extrem de amuzantă, însă extrem de sentimentală când vine vorba de iubitul ei. Sunt împreună de 4 ani, ceea ce este minunat, mai ales că s-au cunoscut în liceu. Este ca o moară stricată atunci când o întreb de relația lor, începând să-mi explice toate momentele palpitante dintre ei.

—Ești în regulă, Harley? O întreb, atunci când o zăresc la raionul de pâine, plângând.

—Eu..nu știu. Mă simt îngrozitor! Sughiță din cauza plânsului, uitându-se la mine cu ochii ei stropiți de lacrimi.

Nu am văzut-o așa de când o cunosc.

—Oh, te rog nu mai plânge! Haide, spune-mi, ce s-a întâmplat? O întreb îngrijorată.

—Este legat de Dylan. El, ei bine, m-a cerut de soție, iar mama a explodat. L-a dat afară pe Dylan din casă, iar pe mine mă lasă acum doar la muncă. Este oribil! Cred că Dylan mă urăște, nu pot să cred că am lăsat-o pe mama să aleagă în locul meu! Spune, iar eu încerc să fac o legătură în ceea ce ea îmi explica.

—Um, dar mama ta de unde știa? Scuze, dar m-ai luat atât de tare cu această veste. Haide, calmează-te puțin, iar când ești pregătită poți să-mi explici. Spun, iar ea afirmă.

Îi ofer lui Harley un șervețel cu, care își șterge lent lacrimile de pe obrajii rotunzi și acum rozalii din cauza plânsului. Raionul la care ne aflam noi nu era înconjurat de oameni, așa că mă așez mai bine în fața ei, încercând să o calmez. Nu pot să cred că mama ei nu este de acord, mai ales că sunt împreună de atâta timp. Ar fi putut spune de la început că nu-l place, iar dacă Harley considera că are dreptate ar fi acceptat ideea ei, dar în schimb s-a ajuns aici. Ce tot spun? Nu pot să cred că mama ei a făcut asta!

—Când ești pregătită, poți să începi. Spun, iar ea afirmă.

—Ei bine, ieri mama pregătise o cină în familie specială, ceea ce facem foarte rar, mai ales că ai mei au o suljbă foarte ocupată și nu avem timp prea mult să stăm împreună. Am hotărât să-l chem și pe Dylan, deoarece voiam să-i cunoască mai bine pe ai mei și să le și demonstrez că este băiatul potrivit. Spune ea, iar plânsul o lovește din nou.

O mângâi încet pe spate, încercând să o liniștesc. Clipește de mai multe ori, ca după să-și șteargă repede lacrimile de la ochi care amenință să iasă.

—D-Dylan a venit. A fost fericit că l-l-am chemat. Cina a decurs bine, a glumit cu tata pe baza sportului, râzând de anumiți fotbaliști. Totul a fost parcă mult prea bine, asta pentru puțin timp, ca după Dylan să mă ceară în căsătorie de față cu ei. Tata nu a spus numic, însă mama a explodat. Nu înțeleg de ce! L-a plăcut, sau, eu bine poate asta a vrut să arate. Spune, a după să-și sufle nasul.