Mereu alături de tine

Adevărul.

- Ce se află aici? M-a întrebat zâmbind, în timp ce m-a atins cu degetul pe piept.

- Ăă… inima? i-am răspuns puţin mirată şi aproape amuzată. Sau te referi la coaste cu stern, sau…

- Nu, nu. M-a oprit imediat aceasta. Mai în profunzime.

- Profunzimea cui? O priveam de parcă o luase razna. A inimii? Ăă...sângele vrei să spui?

- Şi mai în profunzime.

   Ce facem aici? Anatomie? Mi-am spus în gând, dându-mi mai apoi seama că această discuţie m-a făcut să uit de orice altceva.

- Celule? I-am răspuns fericită, crezând cî acolo voia să ajungă, însă când aceasta a dat din cap m-am dezumflat imediat. Ce transportă sângele? Oxigen, vitamine...

- Nu. Ceva şi mai profund!

- Nu ştiu unde vrei să ajungi, dar dacă mai sapi mult cred că dai de suflet şi nu ştiu dacă...

- Asta e! m-a întrerupt bătrânica foarte entuziasmată.

- Ce? Săpatul? M-am încruntat, negăsind nicio legătură între săpat şi... corpul meu. Stai! Ai vrut, de fapt, să te referi la corpul meu? Sau la mine?

- Nu... ba da. La tine. La sufletul tău. Zâmbindu-mi, mi-a luat mâna în ale ei.

- Sufletul meu... sufletul meu se află în inimă? M-am mirat.

- Vorba vine... aş zice mai degrabă că se află între inimă şi stomac. Deobicei acolo simţim o durere ciudată când suntem trişti şi mai spunem că ne doare sufletul. Dar în fine, a fluturat cu o mână în aer, nu asta contează. Ce vreau eu să-ţi spun este să priveşti în inima ta, să-ţi priveşti şi să-ţi asculţi inima. Atunci îţi vei da seama că în interiorul tău e... un erou. Un supererou dacă vrei aşa...acela e sufletul. Sufletul de cine e creat? Însă, văzând că eram prea absorbită de cuvintele ei, nu a mai aşteptat niciun raspuns. De Dumnezeu este creat. Noi oamenii suntem făcuţi după trupul şi asemănarea Lui, deci, avem o parte din El în interiorul nostru. Însă uneori este atât de bine ascunsă acea parte, încât ne este greu să dăm de ea, dar El totuşi este acolo. Şi vreau doar să reţii din toată vorbăraia asta că nu eşti singură şi că eşti mai puternică decât crezi sau te fac alţii să crezi. Dumnezeu este în tine, în mine, în noi toţi. Tu doar trebuie să Îl laşi să iasă la suprafaţă şi vei învăţa să treci cu uşurinţă de toate problemele, oricât de grele sau uşoare sunt. Doar dacă îţi pui toată încrederea în Dumnezeu şi te laşi în voia Lui, pentru că El ştie şi va şti întotdeauna ce e mai bine pentru noi deoarece El vede totul, şi vede mult mai bine şi mai clar decât noi. De aceea când ai o problemă, sau nu ştii ce alegere să faci în viaţă, ascultă-ţi inima. Va veni şi răspunsul şi crede-mă că vei fi fericită, foarte fericită când te afli pe calea cea bună.

   Cuvintele ei îmi mângâiau sufletul, inima, tot trupul şi tot ceea ce simţeam în acele momente era mulţumire, fericire şi iubire. Aproape că îmi dădeau lacrimile de bucurie şi, deşi se oprise din vorbit, mă privea cu atâta bândeţe şi iubire că nu voiam să spun ceva şi să întrerup acel moment magic.

   Însă întrebările au început să-mi apară în minte, aşa că am rupt tăcerea, însă nu şi acea pace ce ne înconjura.

- Dar... cum... îmi dau seama? Adică...

- Îţi dai seama în fiecare dimineaţă când te trezeşti şi eşti sănătoasă. Îţi dai seama în fiecare zi când vezi tot felul de peisaje încântătoare. Îţi dai seama când vezi câte un copilaş sau un pui de animal ce abia îşi începe drumul prin viaţă. Şi cel mai mult îţi dai seama când realizezi ceea ce eşti şi când treci cu bine peste o problemă fie ea mică sau mare. Trebuie să ai mereu încredere că vei trece cu bine peste toate în această viaţă. Dacă priveşti în trecut, sunt sigură că nu-ţi va ajunge o zi să mulţumeşti pentru toate câte a făcut Dumnezeu pentru tine.