Holly

Capitolul 1- Fuga

Soarele se pregatea sa dispara de pe bolta cereasca. Incet, incet, mingea de foc se ascundea in spatele caselor, oferindu-le copacilor o nuanta rosiatica. Norisorii pufosi nu mai erau albi, ci purpurii-rosiatici cu tente de oranj. Stoluri de pasari zburau pe deasupra capetelor trecatorilor, prea adanciti in gandurile lor pentru a le urmari jocul.  Adoram ca in fiecare zi, la aceleasi ore, sa privesc acest spectacol. Era ceva magic, un fenomen plin de energie. De asemenea, nu exista zi in care sa nu ma trezesc si sa nu vad rasaritul aceluiasi glob de foc.

Auzind pasi in spatele meu, ma ridic de pe streasina care imi permitea sa imi vad spectacolul zilnic. Privesc in dormitorul meu din camera 6 si observ varfurile unui par blond stralucitor ca aurul in bataia soarelui ciufulit ca la carte.

- James, ce cauti? il intreb eu pe baiatul care se ridica speriat. Ochii-i albastrii ca cerul erau surprinsi si se holbau la mine.

- Nimic, spuse el dintr-o suflare, acoperindu-si urechile - care din extrem de palide devenisera rozalii - cu paru-i blond, putin mai lung decat normalul.

- James, sunt cea mai buna prietena a ta, nu ma poti minti. In plus, urechile iti sunt rozalii, ca de fiecare data cand minti.

- Bine, m-ai prins, zise el, plecandu-si ochii spre podea. Nu spune nimanui, dar vreau sa fug.

- Cum?

- Voi fugi. Nu vezi? Voi implini 14 ani peste mai putin de o saptamana, si cum nu mai e nicio sansa sa fiu adoptat, voi ajunge sa muncesc si sa imi platesc absolut tot ce am consumat pana acum. Stii bine regulile.

- Da, le stiu! ii spun eu rastindu-ma la el. De ce nu mi-ai spus?

- Teo, vroiam, dar nu am apucat. In plus, tu vei fi adoptata de Diana si de Jonathan. Mai sunt mai mult de 4 luni pana la ziua ta de nastere, deci ai timp. Mie mi-a sunat ceasul.

- Nu ai dreptate! Diana nu are dreptul sa ma adopte fara sa fie casatorita, iar logodna inca nu e facuta. TREBUIE sa ma iei cu tine!

James ma privi cateva clipe, pe urma imi spuse:

- Bine! Dar sa nu ma dai de gol! Vom pleca maine imediat dupa asfintit. Vom merge la Josephine, nu ne vor gasi acolo.

Acesta iesi pe usa plina de postit-uri cu diferite activitati notate in mii de culori. M-am indreptat spre dulapul cafeniu de pe peretele opus patului. Il deschid si, doar dintr-o singura privire, imi aleg hainele pa care le voi lua cu mine: una din palariile cu care imi acoper buclele blonde zilnic, doua perechi de blugi, cinci bluze mai mult sau mai putin colorate, tenisii primiti de ziua mea de anul trecut si o pereche de ghete vechi, putin mici. Am luat si o jacheta, doar se stie ca augustul e imprevizibil! Ma ridic pe varfuri ca sa imi las palaria pe care o incercasem. Atunci am observat, in fundul dulapului, rochia... rochia mamei. Tot ce mi-a ramas de la ea a fost aceasta rochie alba, gentuta in care a fost gasita si hainele pe care le purta in acea seara, seara in care eu m-am nascut si ea a murit. In fiecare an, pe 24 decembrie, de ziua mea, imbrac camasa de noapte. Ghetele ei vor fi cele pe care le voi lua cu mine, la fel si jacheta. Iau rochita, si asezand-o in fata mea si ma privesc in oglinda cu rama din lemn frumos sculptata de langa usa. Frumoasa rochie imi scotea in evidenta pielea alba ca zapada. Ochii albastrii ca cerul lacrimau. Micile picaturi ce imi alunecau pe obraji parca mareau cu lupa pistruii jucausi. Fata din oglinda, adica eu, semana teribil cu Holly Hobby, un personaj din desenele animate pe care le urmaream toti cei din orfelinat. O vreme asta mi-a fost porecla, pana cand doamna Delroi s-a infuriat si i-a amenintat pe toti ca vor fi pedepsiti daca imi mai spun asa. Am pus rochita pe pat, aveam de gand sa o iau cu mine, nu ma puteam despartii de ea sub nicio forma! Am pus si posetuta de-o parte. Neatenta cum sunt, am scapat-o, aceasta deschizandu-se in urma impactului cu parchetul frumos lacuit. Cand sa o ridic am observat un lantisor argintiu ce iesea din ea. Il apuc si vad pandantivul in forma de inger. Era superb! Fara sa stau pe ganduri, l-am asezat in jurul gatului. Inima incepu sa imi bata puternic, mai, mai sa imi sara din piept. Un val de caldura imi strabatu corpul, trecand de la cap la picioare, de la piept la maini, oprindu-se in zona coloanei. Deodata am simtit ceva ce nu am mai simtit demult, siguranta. Era un sentiment cald, placut.