Mergeam pe hol fără să îl mai întreb nimic pe Jason. Nu aveam nici un sentiment, nici o stare, nici o remușcare că l-am omorît pe Compton . Defapt dacă stau să mă gândesc mai bine, chiar mă simt bine că l-am omorît . Cred că el a și făcut organizația asta de ucidere a copiilor...
-Urcă aici . Spuse Jason readucându-mă din gândurile mele.
Mă urc pe o scară din fier , era foarte rece dar cui să mă plâng?
Am urcat și era o încăpere veche, prin razele minuscule care intrau prin crăpăturile acoperișului se observau pânze si paianjenii care abea așteptau să se urce pe mine, presimt asta. Ah, am uitat să vă zic..eu am o fobie pentru toate insectele. Nu le suport...niciuna,nici măcar buburuzele sau fluturii...Nu-mi plac.
- Așteaptă aici , bine? Spuse Jason în șoaptă fără să urce scările . Mă uitam la el din pod si nu-mi venea să cred că mă lasă singură într-un pod.
- Bine...dar unde te duci? Spun eu înainte să închidă el ușița din pod.
Mbine, nu mi-a răspuns... M-am cam săturat să fac cum vrea el. Ar trebui să plec de aici si să o caut pe Chloe apoi să iesim cumva din casa asta blestemată.
Aștept vreo 10 minute apoi îmi fac curaj si deschid ușa încet și încerc să îmi cobor un picior pe o treaptă a scării . Cobor vreo 3 trepte fără să mă uit în jos . Eram atât de pornită să ies de aici si aveam atâta încredere în mine. Până la un moment dat, când simt o mână mare care îmi cuprinde glezna. Scot un mic scâncet și încerc să mă trag în sus , înapoi în pod dar degeaba.
Mâna individului mă cuprinse și nu mai rău , mă trăgea în jos . Nu țipam deloc, totul se întâmpla pe silențios.
- Lilith !! Mă strigă o voce cunoscută.
Îmi întorc privirea încruntată și îl văd pe Eric .
-Ce naiba Eric !? Puteai să îmi spui că tu ești, nu să mă tragi de pe scară ...era să fac infarct. Spun eu coborând scară cu scară. Ajung în dreptul lui și mă aplec să îmi scutur pantalonii.
-Unde îi apărătorul tău , Jason ? Zise el ironic analizându-mă.
- S-a dus să aducă ceva de mâncare,cred.
- Aha. Ai cam multă încredere în el , nu-i așa?
- Păi , cam da. Adică el a fost singurul care m-a ...Nu apuc să termin ce am vrut să zic că Eric mă intrerupe.
-Te-a ce ? Ce ți-a făcut ? Te-a ajutat cu ceva ? Nu ! Spuse el ridicând o sprânceană.
-Păi da , dar el ....defapt, ai dreptate.
- Vino cu mine . Cuvintele parcă i-au zburat din gură , parcă mă savura din priviri. Mă uit la el și nu știu ce să fac, să îl aștept pe Jason sau să merg în căutarea lui Chloe ? Mda, nici n-am stat pe gânduri că imediat am pornit în spatele lui Eric.
Era încă ziua iar eu nu am văzut lumina soarelui decât prin niște crăpături.
Împreună cu Eric am ajuns într-o camera mare, defapt cred că era o cantină . Razele soarelui înfundau fiecare colț al camerei. Într-o fracțiune de secundă m-am simțit ca în bucătăria mea, bucătăria mea dragă de acasă. Erau doar 2 mese și câteva scaune care nu erau la locul lor. Era un frigider ceea ce mă înveselea puțin și un aragaz destul de murdar . Mă reped la frigider cu speranța că găsesc orice de mâncare . Eric stătea sprijinit de ușă și mă urmarea cu privirea .
