Capitolul 3 [Cadavrul]

791 42 13
                                    

Am pornit amandoi in pasi silențioși să o căutăm pe sora mea , sincer acum chiar nu îmi mai era frică , mă gandeam că oricum nu ies vie de aici..

      Ajungem intr-un coridor de data asta foarte îngust , era aproape beznă și nu auzeam nici un țipăt de copil. 

Lilith : Aaa ! 

Jason : Ce ai !? 

Lilith : Doamne, uită-te pe perete ..

Jason : Oh, ce naiba? Oamenii ăștia sunt criminali sau nebuni ?

Lilith : Cred că ambele, cum poate să facă așa ceva..?

Pe perete erau niste poze cu mai mulți copii maltratați , am văzut un copil care era pe o targă iar mai mulți oameni îl tăiau . Era atât de înfricoșător, eu nu văzusem așa ceva niciodată nici măcar în filmele de groază .

Jason : Bine gata, hai să plecăm.

Lilith : Unde ? Că tot ne plimbăm pe holul ăsta de vreo 15 minute.

Jason nu mi-a răspuns iar asta mă îngrijora , am inceput sa cred că nici el nu știa pe unde mergem. Ajungem la capătul holului si deasupra era un geam spart. Jason deschide o ușă încet, se asigură că nu e nimeni apoi îmi face mie loc să trec prima:

Jason : Mergi

Lilith : Ce e aici ? De ce suntem aici? Nici măcar nu am gasit-o pe Chloe .

Jason : Tu înțelegi că nu putem să ne plimbăm de nebuni pe holuri ? Mi-a spus el cu un ton mai ridicat.

Lilith : Bine, inteleg calmeaza-te.

Jason lăsă capul jos și se intoarce cu spatele la mine, merge puțin mai în față apoi se pune pe podeaua urat mirositoare si murdara. Stătea acolo cu capul în jos fără să zică nimic. Cred că era supărat pe mine  pentru că da , uneori pot fi foarte cicălitoare dar totuși ce puteam să fac? Eu eram cu un băiat care habar n-am câți ani are într-un loc foarte ciudat, era intuneric si mirosea al naibii de urat. Nici măcar nu vedeam ce e pe jos, îmi era teamă să nu dau peste ceva....

Mă apropii de Jason și mă pun lângă el , îl priveam și îmi dădeam seama că era atât de nervos pe locul ăsta încât daca ar putea i-ar da foc. Scot niste bomboane din buzunarul meu și îi întind una spre el. 

Lilith : Vrei ..?

Jason : Nu. 

Lilith : Uite înțeleg că ești nervos dar nu crezi că ar trebui să fim mai apropiați pentru ca să ieșim de aici ? 

Jason zambii apoi se uită la mine .

Jason : Să fim mai apropiați? Adică? Încă zâmbea, of era atât de drăguț.

Lilith : Ăăăăămm , adică știi tu, să colaborăm .

Jason : Aha , deci vrei să "colaborăm".

Lilith : Oh Doamne, știi la ce mă refer. 

Jason : Știu , doar te tachinam . 

Lilith : Deci, mai vrei bomboana asta sau o mânânc eu ? 

Jason : Dami-o .

Îi dau bomboana și mâna mea rămâne în a lui . Mă uit la el si simțeam cum înroșesc . Oh nu, stai așa eu nu sunt genul ăla să mă înmoi asa , chiar dacă nu am mai avut nici un prieten pana la 14 ani , trebuie să par mai dura adică nici măcar nu știu câți ani are și pare destul de matur. Îmi i-au mâna repede și mă ridic în picioare ca să îmi ridic jeansii. 

Jason : Deci , povestește-mi despre tine despre familia ta..

Lilith : Serios? Chiar vrei să știi trista mea poveste de viață?

Jason : Da, de ce nu ? 

Lilith : Păi , mi-e cam greu să vorbesc despre asta.

Jason : Ori îmi povestești ori o să stăm ca muții în camera asta ciudată?

Atunci am zâmbit și m-am pus înapoi jos lângă el .

Lilith : Ok, deci..familia mea mă credea de mică o ciudată , vecinii mă numeau "copilul satanei" . iar...

Jason : Wo wo wo , stai așa, ...copilul satanei ? De ce??

Lilith : Nu am terminat . 

Jason : Scuze, continuă.

Lilith : Așa și de fiecare dată când treceam pe stradă toți vecinii mă priveau ciudat de parcă nu aș fi ca ei , și chiar nu sunt adică eu aud voci uneori chiar văd oameni morți iar atunci încep să țip și lumea se sperie de mine.   Mama mea era și este dacă nu i-a făcut tata ceva o femeie foarte blândă , caldă , mereu mă pupa de noapte-bună și uneori chiar îmi povestea povești din copilăria ei .Era foarte bună cu mine, nu m-a certat niciodată . Tata este un bărbat dur , arțăgos și fără pic de milă , nu era așa înainte.

Jason : Înainte de ce?

Lilith : Înainte să îi moară mama..

Jason : Ah...

Lilith : Sora mea este foarte jucăușă , amabilă , bună și uneori foarte agitată , mereu stăteam cu ea când tata se certa cu mama, eram alături una de alta. Iar acum, nici măcar nu știu dacă mai trăiește. 

Am început să plâng și mi-am pus mâinile pe față. 

Lilith : Scuză-mă , eu nu sunt așa ...dar când e vorba de familia mea mă înmoi imediat.

Jason se uită la mine cu o privire de părere de rău . 

Jason : Povestea ta e mai bună decât a mea, măcar ție nu ți-a omorât nimeni mama chiar în fața ta.

Atunci mi s-au oprit lacrimile si am rămas foarte surprinsă , nu știam cum să reacționez  . M-am șters la ochi si i-am spus : 

Lilith : Îmi pare rău.

Jason : Nu trebuie să iți pară , probabil merita.

Lilith : Stai, ce ? 

Jason : Mama nu era ușă de biserică , l-a înșelat pe tata de nenumărate ori. În familia mea nu exista fericire , tot satul o cunoștea drept curvă.

DOAMNE ! Cum să zică așa ceva? Ok înțeleg că vrei să pari tipul ăla dur si șmecher dar totuși , e mama ta!!  Bineînțeles că nu i-am zis asta . Așa că am lăsat capul în jos .

Jason : Mai ai alți frați?

Lilith : Nu, tu?

Jason : Tata mi-a zis odată că am un frate......

Lilith : Aaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Doamne i-al de aici !!! Ahh nuuu !!!

Jason se panică pentru că el nu știa de crizele mele , așa fac eu când văd un mort.

Jason : Lilith !!! Ce ai pățit !?!? 

Lilith : U-u-uită-te acolo . Și i-am arătat cu degetu către cadavrul care venea spre noi, bineînțeles că nu mă așteptam să îl vadă .. Doamne, iar mi se întâmplă asta, iar văd morți. 

Lilith: Te rog fă-i ceva ! Omoară-l ! Spun eu țipând.

Jason : Unde e ? Nu îl văd !!

În dreapta aveți o poză cu Jason.

Lilith - Zeita mortilor-Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum