Iar in zborul delicat al vantului, eu imi imprastii cenusa.
Si nenorocirea mea zboara nefericita prin vazduhul pur patand albul norilor. Iar eu de jos privesc napastuita cum tu te pierzi in departare.
Dispari ca o pata in cetosul univers. Imi zici ca va fi ca si cum nu ai fi existat niciodata. Dar nu ai dreptate si te urasc. Ai vrut sa iti stergi cu buretele existenta, dar in amintirile mele o sa dainui mereu, nesters de sita timpului.
DU LÄSER
Gri subtil
NovellerErai prea aproape si totusi prea departe de mine. Acea perdea de fum ne separa fara sa ne dea sansa sa fim inseparabili. Multa vreme am crezut ca ei ne tineau despartiti, dar singurul lucru care ne impiedica sa fim unul erai tu.
