Crazy killers [ Jeff and Jane Fan Fiction ] - PAUZA PE DURATA NEDETERMINATA

Capitolul 4

 ***Slender pov.*** 

M-am teleportat în fața ușii de la camera unde Jane se odihnea,și am deschis ușa în deplină liniște,băgând doar capul.Văzând că doarme m-am teleportat lângă ea pe vine și i-am dat părul de pe față,ea din instinct apucându-mă panicată de mână.Tresărind i-am zis să se liniștească și am ajutat-o să se ridice. 

-Ce...Ce face Jeff...? 

Am oftat plecând capul dezamăgit,și am teleportat-o în living,lângă Jeff.A căzut în genunchi verificându-i pulsul și a rămas șocată...Lacrimi fierbinți i se prelingeau pe fața ei,și cădeau pe trupul lui Jeff.S-a așezat lângă el,luându-l în brațe și cuibărindu-se la pieptul lui i-a șoptit "Îmi pare rău...pentru tot...".Eram puțin confuz...O lacrimă s-a ivit și pe chipul meu,și întorcăndu-mă i-am lăsat singuri,teleportandu-mă.Eram lângă cele trei cadavre,cele două măcelărite de mine și celălalt de Jeff,apucându-le cu câte un tentacul și întinzându-mă la 6 metri înălțime le-am înfipt brutal pe niște crengi uscate,groase ale unui arbore.Priveam cu atâta ură,și urlând cu toată puterea le-am sfârtecat cu tot cu creangă,făcându-le rămășițe mici.M-am așezat apoi sprijinit de un copac,după care m-am teleportat în camera mea,pe pat. 

*****

 ***Jane pov.*** 

Mereu vroiam să îl omor...Să-l privesc fără suflare,fără apărare,cum acea flacără a vieți se stinge din ochii lui...Să scap lumea de un criminal.Deși chiar eu omorâsem atâția oameni,îi omorâsem cu un motiv anume.Și nu numai ca să-mi pot stăpâni atât pofta de sânge vărsat,cât și dezvoltarea instinctelor cu care aveam să-l omor pe Jeff...Și deși acum e mai rece ca oricând,e plecat de pe lumea asta,parcă...Nu știam ce să zic...El nu avea nimic cu mine...Ținea la mine,știam prea bine asta...Uneori,ținea mai mult decât la viața lui.Am fost oarbă când nu mi-am dat seamă ce vroiams ă fac,și mi-am dorit așa de mult asta...Însă nu credeam că se va întâmpla...L-am mângâiat pe cap apăsându-l ușor pe pieptul rece,puțin zgâriat.O lacrimă,două,trei au căzut ușor de pe obrajii mei pe ai lui... 

 -Te rog,revino...De ce dai înapoi acum...? 

I-am apucat mâna rece,strângând-o cu putere.Printre suspine i-am simțit inima zbătându-se din nou,eu făcând ochii mari,rămânând puțin încremenită.L-am mângâiat ușor pe cap încercând să-l pun într-o poziție verticală,sprijinit de mine.Respira ușor,stragandu-mă de mâna cu care o țineam pe a lui,deschizând mai apoi ochii panicați.Respirând speriat și rapid a tușit de vreo 2-3 ori,eu zâmbind și ștergându-mi lacrimile m-am așezat pe vine în fața lui șoptindu-i numele.S-a apăsat ușor pe inimă controlându-și respirația,și s-a uitat în ochii mei confuz. 

 -Jane? 

 -Dăăă...Ești bine? 

 -Uh...Da...?... 

Se înroșise puțin,rămânând pentru câteva secunde cu privirea în ochii mei,mai apoi la mâinile noastre,care încă erau strânse puternic.Am roșit și eu dându-i drumul,frecându-mi apoi ceafa și părând indiferentă.Nu prea cred că-mi ieșea.Zâmbise chicotind,eu lăsând capul în jos.A vrut să mi-l ridice cu o mână,dar l-am întors brusc.Nu vroiam să-l privesc în ochi.Am vrut să mă ridic dar m-a oprit,mângâiându-mi obrazul. 

 -Mulțumesc,Jane. 

 -Pentru? am întrebat tresărind. 

 -Pentru multe...a zis zâmbind cald. 

 -În fine... 

Vroiam să par cât mai indiferentă,și m-am întors să plec,uitându-mă din nou la el.Din nou,nu-mi ieșea,îmi dădeam seama după privirea lui.El vrând să se ridice,m-am întors rapid și l-am "forțat" să se așeze înapoi.