Capitolul 3

1K 48 18
                                    

***Jeff pov.*** 

 -"Ieși afară nemernic ce ești",bla bla bla...mă prosteam că un copil cu voce pițigăiată.Jaaaaalnic! 

Mergeam fără o țintă anume cu mâinile în buzunarele hanoracului,și mă gândeam la acel moment...Când am văzut-o prima oară pe Jane,când m-a ajutat dar când eu,în instinctele mele de ucigaș,am făcut-o exact ca mine.Mă uram.Uram acel moment în care tot ce-mi doream era sânge vărsat și durerea insuportabilă a victimelor mele.Dar,ca orice criminal,nu poți scăpa de asta.Însă devenisem controlabil.Atunci eram doar o mașină de ucis,și...Nu pot crede că m-am răzbunat pe ea pentru ce au făcut alții...Începuse să ningă ușor,eu mergeam lent,cu capul plecat.Și brusc aveam chef să simt din nou niște sentimente,să răscolesc printre amintiri.Nu eram eu,"The killer"...Eram copilul inofensiv ascuns în spatele unui zâmbet mutilat.Am oftat grăbind puțin pasul și dând ușor din cap,mi-am lăsat clipele la care mă gândeam mai devreme să-mi deruleze în mintea...Cam amețită.Mă trezisem în fața lui Jane,care dormea legată de scaun bandajată la gură în așa fel încât nu putea vorbi.Cadavrele cu zâmbete mutilate ale prietenilor ei și a familiei sale,alături de părinții mei și de Liu stăteau așa de "comfortabil" la masă unde ar fi trebuit să luăm cina... 

"-Uite cine s-a trezit în final." 

Am zis cu atâta satisfacție în ochi,zâmbind forțat și având mai multă sete de sânge.Jane se uita îngrozită și a țipat terorizată.Însă strânsoarea îi înăbușise țipătul în niște gemete asurzitoare.M-am repezit cu brutalitate la ea,ținând apăsat lama cuțitului pe o parte a gâtului sau..Așa de alb și fîn.Dar nimic nu mai conta.Instinctele mă controlau prea puternic,setea de a ucide în chinuri îmi invadase fiecare colțisor al minții.Apropiindu-mă ușor i-am șoptit chicotind diabolic: 

"-Shhhhhh,shush,shush,shush...Nu e politicos să țipi la prieteni...

Trasând linii invizibile cu cuțitul din colțul gurii usor curbat în sus,făceam o schema a zâmbetului pe care intenționam să i-l ofer.Mă uităm la ea amuzat și satisfăcut de oroarea din ochii blajini și inofensivi.Și-a îndreptat privirea la trupurile neînsuflețite,apoi l-a întors scârbita.  

"-Acum...Nu fii rea! Insulți toată lumea prezentă prin privirea ta,altundeva față de fețele lor drăguțe." 

Lacrimi fierbinți îi curgeau pe obrajii roșii,iar ea începuse să suspine închizând ochii și îndreptându-și fața din nou spre mine.Râzând forțat din nou am întrebat-o sarcastic cu o voce miorlăită: 

 "-Awww,ce e greșit?...Oh,ești supărată că nu arăți așa frumos,ca ei?...Nu te îngrijora."i-am făcut cu ochiul stâng,plecând puțin capul spre dreapta."Te voi face și pe tine frumoasă.Ce zici?"

Era îngrozită.I-am smuls rapid bandajul ce-i acopera gura și am început să râd isteric și nebunește fără motiv când mă insultase.I-am zis sarcastic că e mai amuzantă decât am crezut,și m-am apropiat de ea încât să-mi simtă respirația pe pielea fierbinte.  

"-Prietenii fac favoruri prietenilor,corect?Ei bine...Eu îți voi face ție o favoare." 

Am plecat cu pași grăbiți părăsind camera,cu satisfacție în ochii inconștiienți și m-am întors cu o canistră de gaz și niște înălbitor.Nu mai aveam alcool.Vroiam răzbunare și chin.Vroiam să văd cum e să privești cu sânge rece propria-mi soartă.Jane plângea.I-am zis să nu se îngrijoreze...Căci se va termina rapid.Pentru ea.Pentru mine,erau niște minute lungi,tentante,palpitante,de neuitat.Am acoperit-o cu cruzime în gaz lichid și înălbitor,aprinzând un chibrit și privind pentru câteva secunde cum arde.Dându-i drumul nepăsător pe Jane,care devenise un Iad îndurerat,începusem să râd isteric urlând ca un nebun: 

 "-Ne vedem mai târziu,drag prieten...Sper să devii la fel de frumoasă ca mine.HAHAHAHAAHAA!!!"

Totul fuse întrerupt de un foșnet printre crengile copacilor.M-am uitat în toate direcțiile pregătind cuțitul,dar nimic.Dând din umeri nepăsător am continuat drumul leneș,dar foșnetul se auzise din nou.Am mârâit uitându-mă pe furiș,încă nimic.Brusc am auzit pași apăsători și rapizi din fața mea.Rămăsesem încremenit când un tip îngrozit fugea de nebun dând peste mine și făcându-mă să mă prăbușesc odată cu el.Era disperat,nu-l puteam lua de pe mine.Începuse să urle mai tare de teamă,dar nu aveam nici un chef să termin treaba pur și simplu.L-am lăsat să fugă.Mare greșeală.Doi tipi îmbrăcați în albastru fugeau după tipul ăla.Însă mă zăriseră pe mine.Eh,aici nu mai era vorba de chef sau de lene.Era viața mea acolo.Scoțând cuțitul am sărit pe unul din el omorându-l.Însă acel moment de neatenție mi-a fost fatal...O bubuitură...două...Trei,și o durere îngrozitoare apăruse în zona abdomenului.Privirea îmi devenise neclară,și m-am prăbușit la pământ clipind lent,încercând să fac ceva.Însă cuțitul mi-a căzut din mână și am rămas așa. 

-Să te f... 

Nu am mai apucat să zic nimic.Vedeam cu greu,însă destul.Tipul care dăduse peste mine zburase peste polițaiul cu pistolul.Era măcelărit,zgâriat,torturat,iar celălalt era de-a dreptul îngrozit.Am văzut un tentacul apucându-l pe polițaiul viu,apoi totul a devenit negru în fața mea...Am tras o ultimă gură de aer,și mi-am simțit inima oprindu-se... 

*** 

***Slender pov.*** 

"În ce belele se mai bagă și Jeffrey!"...Mi-a făcut plăcere o mică vânătoare.Dar durea prostia lui Jeff! Nu prea mai e precaut.Trăiește la risc maxim...Iar acum,spărsese limita.Zăcea pe zăpada moale fără suflare...M-am apropiat oftând de el,luându-l pe sus și teleportandu-mă în sufragerie.L-am pus blând pe canapea și i-am dat hanoracul jos,sfâșâind mai apoi tricoul negru,găurit de trei urme de gloanțe.Suspinând adânc m-am teleportat în baie pentru trusa de ajutor și trosnindu-mi degetele mi-am șters fruntea cu dosul palmei.Am deschis-o uitându-mă aiurea și am făcut tot posibilul....Mi-a luat ceva timp până să ajung să cos locul afectat.Respira greu.Foarte greu,iar inima abia dacă-i bătea.Dar era bine...Măcar încă trăia.Am simțit prezențe nu departe de casa mea,așa că am bandajat rapid locul proaspăt "operat" și m-am teleportat în apropiere stând la pândă.Era Jane. 

 -Jeff...!Jeff unde ești?! JEFFRRREY! 

-Bună,Jane,m-am teleportat în fața ei,luând-o prin surprindere. 

-Ah,Dumnezeule mare!!!!...Slender.L-l-l-ai văzut pe Jeff? 

-Hm...Dar tu de ce-l cauți,mă rog? am început să agit un tentacul în semn de avertizare. 

-...Nu pot zice. 

-De ce nu...m-am apropiat de ea șoptind,și retrăgând tentaculul m-am asezat pe vine.

-Sunt îngrijorată... 

Rămăsesem încremenit.Am chicotit încercând să ascund asta,însă am pufnit mai tare uitându-mă la Jane. 

 -Nu e amuzant!...Și...Rămâne între...Noi doi.Pricepi,înaltule? 

-Mda...Să zicem da,am surâs teleportandu-mă cu ea în fața casei. 

Am lăsat-o să intre,însă rămase traumatizată într-un fel.Cu gura căscata i-a șoptit numele dezamăgită...Nu s-a putut abține: și-a dat drumul la lacrimi repezindu-se lângă Jeff.Eu mă uităm nedumerit.Știam că vrea să-l ucidă,nu că...Ține la el.Trecând peste asta am teleportat-o la etaj,într-o cameră liberă și i-am adus rapid ceva de băut.I-am zis să se odihnească cât poftește,iar dacă Jeffrey își revine o voi anunța.Se întinse suspinând de la plâns,închizând ochii și strângând puternic perna în mâini. 

-Am avut dreptate...a șoptit,iar eu m-am teleportat de pe balcon la Jeff. 

Am oftat adânc așezându-mă lângă el pe vine.I-am verificat din nou pulsul,tamponându-l usșor pe frunte cu o cârpâ udă.Încremenisem însă.Era mai rece decât oricând,nu respira,iar inima tocmai încetase să mai bată.Gemând de dezamăgire mi-am îintors privirea de la el.Am dat cu pumnul nervos în masă și am urlat înăbușit,încercând să nu o panichez pe Jane...Eram derutat.Mă pusesem în genunchi când îmi venise o idee.Am simțit atracții pozitive pentru Jeff imediat cum Jane se apropiase de el.Îi crescuse pulsul în momentul ăla,am simțit asta...Nu aveam de ales... 

*** 

Crazy killers [ Jeff and Jane Fan Fiction ] - PAUZA PE DURATA NEDETERMINATAUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum