You met me on Facebook ( Harry Styles FF )

Cap 24 - Pentru că filmele de groază sunt mai amuzante.

Îmi pare foarte, foarte, FOARTE rău că nu am mai postat aici. Ştiu că am zis că o dată ce începe vacanţa o să mai scriu, dar...pur şi simplu n-am avut idei şi sincer şi cheful o cam lipsit. 

Partea asta e mult mai scurtă decât aş fi plănuit, pentru că m-am re-rezgândit. Cartea nu o să mai aibă şi volumul doi. Nu am atâtea idei ca să încep volumul doi, deabia am avut ceva idei ca să fac cartea asta cât de cât.

Ăsta e ultimul capitol, o să urmeze un epilog şi asta o să fie...

Epilogul o să încerc să-l pun săptămâna asta.

După ce termin cu cartea asta o să încerc să mă axez ceva mai mult pe "P.S. Te iubesc" şi o să încerc să fac să iasă cât de cât bine şi o să mai postez o carte...sper cel puţin. Am multe idei, dar de obicei când încerc să le scriu nu mai iasă nimic deci o să văd.

Ok, gata, v-am plictisit destul, sper să vă placă şi capitolul ăsta.

~Jeleu

___________________________

*după o săptămână*

            - O haide, Amy ! Doar nu o să te muşte ! Bella încă îşi încerca norocul, trăgând de mine sperând că mă poate  ridica de pe prosopul meu şi reuşeşte să mă ducă în apă.

            - Nu vreau să risc. Oricum, dacă nu observi, eu aici mănânc, spun luând o jumătate de pâine unsă cu fineti.

            - Poate aştepta, îmi ea felia de pâine şi o pune înapoi pe farfuria de planstic de lângă mine. Acum mişcă.

            - Bine !

            Mă ridic. Mă uit în stânga şi în dreapta asigurându-mă că nu mai era nimeni şi o i-au la fugă în direcţia opusă în care se află marea.

            - Serios ?! strigă Bella disperată în urma mea, încercând să mă ajungă şi trebuie să recunosc că îi reuşea.

            Continuam să fug de parcă m-ar fi fugărit o haită de câini înfometaţi gata să mă mănânce. Nu vroiam să intru în apă. Eram mai mult de cât sigură că m-aş fi înecat imediat ce aş fi pus piciorul în apă. Ce ? Se poate !

            Mi-am întors capul în spate pentru o secundă să văd dacă Bella mai era pe urmele mele. Mare greşeală. În următoarea secundă m-am lovit de un corp tare, în acelaşi timp şi moale...şi ud. Nu am apucat să îmi dau seama ce s-a întâmplat că m-am trezit pe nisipul fierbinte, holbându-mă la cer.

            - Eşti întreagă ? o aud pe Bella întrebându-mă, apoi se aşează lângă mine.

            - Nu, m-am dezmembrat dacă nu ai observat, am răspuns sarcastică, ridicându-mă în coate şi atunci am văzut de ce m-am lovit. Sau mai bine spus de cine.

            - Şi, ce faceaţi voi două, ne întreabă Harry ajutându-mă să mă ridic.

            - Încearcă să mă omoare, spun rapid, făcând o faţă acuzatoare, arătând spre Bella.

            - Da, când cineva vrea să te ducă să înoţi un pic vrea să te omoare, sigur, Amy, spuse ea dându-şi ochii peste cap.

            - Da, am spus ca şi cum asta ar fi un lucru evident. Mai ales când omul nu ştie să înoate, i-am scos limba şi ea s-a strâmbat înapoi la mine.