You met me on Facebook ( Harry Styles FF )

Cap 2 - Talk

OK, vă anunţ de pe acum, capitolu ăsta e varză şi mai mult de atât... Sincer nu ştiu cum de mi-a ieşit atât de plictisitor, cel puţin mie aşa mi se pare că e. Pur şi simplu când m-am apucat de scris toate ideile mi-o dispărut...

______________________________________

Mi-am deschis ochii încet, dar după câteva secunde i-am închis la lor, deoarece, câteva firicele din razele soarelui, au reuşit să intre printre draperiile mele albe şi îmi intrau direct în ochii. După câteva minute în care am mai stat în pat, m-am întors pe cealaltă parte, apoi m-am ridicat. M-am dus la geam şi l-am deschis apoi am scos capul afară, “Se pare că azi o să fie o zi frumoasă.”, mi-am spus în gand şi da se anunţa o zi măcar parţial frumoasă, norii care erau ieri au dispărut în locul lor apărând soarele care lumina toate casele şi strazile Londrei.

                Am lăsat geamul deschis ca să intre aerul curat de dimineată şi am intrat în baie oprindu-mă în fata oglinzi. Se pare că şi în această dimineaţă parul meu negru era în toate direcţile, iar ochii mei albaştri îmi sclipeau mai ceva ca două stele, şi aici nu vă gândiţi la prosti că nu am băut nimic. Am închis uşa băii, apoi am început să îmi fac un duş. Am ieşit din baie după aproximativ 30 de minute înfăşurată într-un prosop, îndreptându-mă spre şifonier. Având în vedere că afară era o vreme destul de frumoasă, am decis ca după ce mănânc ceva să merg să alerg, aşa că m-am îmbrăcat într-o pereche de pantaloni de trening lungi, negri, un maieu alb şi mi-am legat la brâu o bluză de trening, mi-am luat iPod-ul şi căştie şi am coborât în bucătărie. Tata plecase de mult timp la servici, iar Edy nu dădea vrun semn de viaţă aşa că am hotărât să mănânc singură.

                - Neatza Amy ! şi se pare că nu mai mănânc singură. Ce faci ? mă întreabă Edy, aşezându-se leneş la masă.

                - Neatza, spun deschizând frigiderul şi uitându-mă după ceva bun de mâncat, uite vroiam să mănânc ceva apoi ies un pic la alergat.

                -  Bine, atunci vin şi eu cu tine, vroiam oricum să ies şi eu puţin la alergat.

                - Ok, mergi şi schimbăte, eu până atunci pregătesc ceva să mâncăm.

                - Ok, spune şi se ridică de la masă, apoi îl aud cum intră în camera lui trântind uşor uşa în urma lui.

                După încă câteva minute în care m-am holbat în frigider, am scos de acolo laptele, iar din dulap am scos cerealele, două boluri şi două linguri, am pus laptele şi cerealele in boluri apoi am pus bolurile pe masă, aşteptându-l pe Edy să coboare. Nu au trecut nici două minute că a şi corobât îmbrăcat în nişte pantaloni trei sfert negrii şi un tricou tot negru. S-a aşezat şi el la masă şi am început să mâncăm.

                Am terminat de mâncat în 10 minute, am spălat bolurile şi lingurile. Ne-am încălţat amândoi cu adidaşi şi am ieşit din casă închizand uşa în urma noastră. Am început să alergăm pe strazile Londrei, apoi am dat câteva ture şi prin parc, întorcându-ne acasă după cam o oră. Ne-am făcut fiecare câte un duş, am mâncat şi de amiază apoi am intrat fiecare în camera lui. Afară nu mai puteam să ieşim, deoarece vremea se stricase deja şi începuse să picure încet.

                Mi-am luat din nou leptopul şi m-am pus în pat. Am intrat pe skype şi se pare că aşa zisul Harry mi-a dat accept la cererea de prietenie. Vroiam sa-i scriu, dar mi-a luato înainte.

Harry: Hei ! însfârşit ai intrat ! :)

Amy: Da…:)

Harry: Deci ţi-am zis că o să-ţi demonstrez că nu sunt un fals nu ?

Amy: Yep…

Harry: Bun.

                Şi după asta nu a mai spus nimic. După un minut văd că mă sună cu video call...

                - O Doamne ! strig şi îmi pun leptopul în faţa mea şi îmi încolăcesc picioarele sub mine.

                Unu, doi şi am răspuns. Mă uitam când la web, când la imaginea unde trebuia să apară el. Şi, a apărut. O Doamne ! Să mă ţină cineva ! Era chiar el şi se uita la mine, adică la web-ul lui, adică înţelegeţi voi. Eu doar stăteam şi mă uitam la el cu o mutră tâmpă pe faţă, gata să izbucnesc în orice clipă.

                - Deci, începe el vazând că eu nu zic nimic, acum mă crezi ?

                - Da...spun eu holbându-mă la el, parcă nici nu realizasem că mă întrebase ceva, adică, da, da, te cred ! spun după ce mi-am dat seama că mă holbam de cam mult timp.

                Nu a spus nimic, doar a chicotit.

                - Şi câţi ani ai ? mă întreabă.

                - Cât de direct.

                - Păi ieri tu mai interogat pe mine, acum e rândul meu să te interoghez.

                - Da, mi se pare corect, păi, tu cât mi-ai da ?

                - Hmm...18 ?

                - Serios ? spun începând să râd, aşa mare par ?

                - Păi, nu ştiu...ziceam şi eu, spune începând să râdă, şi totuşi câţi ani ai ?

                -16, spun afişând o faţă de îngeraş.

                Şi de aici am început să vorbim despre orice ne trecea prin cap, ne-am dat chiar şi numerele de telefon.

                - Îmi era dor să povestec aşa de deschis cu cineva, înafara de baieţi şi familie, îmi spune el, eu afişând un zâmbet.

                Şi am mai continuat să vorbim, până la un moment dat când mi sa tăiat firul, pentru că adormisem.

_____________________________________ 

V-am zis că e plictisitor nu ?... Oricum, promit că următoarele capitole o să fie mult mai bune.

~CoOkieh