Mă predau ție ~ ON HOLD ~

~ Capitolul 7 ~

    Când toţi eram obosiţi, dar fericiţi, ne-am dus fiecare în camera lui şi, ştiind că azi nu mai aveam timp să mergem pe plajă, am decis să mergem la un club. Exista în hotel cineva care se ocupa cu copiii mai mici, astfel încât Fred fu lăsat în grija femeii foarte drăguţe.

    Poate părea ciudat că mami şi Santiago să meargă într-un club, dar mami, care nu avea decât 37 de ani, şi Santiago, care avea 38, nu-şi arătau, ba chiar deloc, vârsta, şi aveau o poftă de viaţă şi de distracţie în ei ce putea rivaliza cu uşurinţă cu cea a tinerilor. Eu mi-am luat o rochiţă scurtă cu două şnururi ce se legau pe după gât. Avea un decolteu generos, iar peste abdomen nu exista decât o fâşie destul de îngustă care lega partea de sus cu fustiţa, spatele mi-era gol, cu excepţia părului foarte lung care-l acoperea  şi  presupun că pot spune cu uşurinţă că eram mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată. Îmi luasem nişte săndăluţe cu toc tip platformă de vreo 7-8 cm. Mama nu avea nicio problemă cu hainele mele, din moment ce mă cunoştea atât de bine, dar Miguel şi Santiago au explodat imediat ce m-au văzut, sub privirile mai mult decât amuzate ale mamei şi ale Helenei. 

    - Cu ce eşti îmbrăcată? Nu poţi ieşi aşa! Eşti prea mică şi eşti mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată, zise Santiago. Vanessa, nu o poţi lăsa să iasă aşa. Ştim cu toţii că are un corp foarte frumos, dar este prea de tot!

    - Nu văd care e problema. Lasă fata să se simtă bine, zise mama calmă, chicotind şi făcându-mi cu ochiul, dar Santiago rămăsese cu gura căscată. 

    - Rosi, nu poţi ieşi aşa, încercă şi Miguel ceva mai calm. 

    - Oh, frate, sunteţi mai ceva ca o soacră, pe bune! Santi, ştii cât de mult te iubesc, dar trebuie să accepţi că am crescut şi că aşa îmi place mie să mă îmbrac. Dar asta e doar exteriorul, tu mă cunoşti mai bine. Miguel, tu eşti Soacra Nr. 2. Mă îmbrac cum îmi place şi, fără supărare mami, dar nici chiar ea nu m-ar putea convinge să-mi schimb stilul vestimentar. Acum putem să plecăm, vă rog? Am zis părând dintr-o dată foarte mică şi neajutorată, iar băieţii, văzându-mă aşa, m-au lăsat în pace.

    - Nu înţeleg, de ce fac atâta caz? Am întrebat-o pe mami. Nici tu nu mă cerţi şi se trezesc ei? Încercam să par serioasă şi nedumerită, însă era clar cât de tare mă amuza totul.

    - Chiar ai chef să discutăm despre asta, sau vrei să te distrezi? 

    - Ai dreptate, am zis fericită. 

    Când am ajuns la club am fost chiar surprinsă de alegerea lui Santiago. Era unul dintre cele mai tari cluburi. 

    - Mie-mi convine, am şoptit şi, cu ceilalţi în spatele meu, am intrat, iar toate privirile au fost aţintite asupra noastră.

    - Ştiţi, e chiar ciudat, am şoptit în timp ce eram conduşi la un separeu. Nu înţeleg, de ce se uită toţi aşa?

    - Oare? Ziseră retoric Santiago şi Miguel, dar eu doar am scos limba la ei.

    - Ştiţi ceva? Nu se uitau numai la mine, ci şi la voi. Mami, eu vreau un Cherry Angelli.

    - Deci, băieţi, vrem 2, ba de fapt 3, căci şi Helena vrea la fel, Cherry Angelli, iar voi vă puteţi lua ce vreţi.

    - Da, multumin, zâmbiră ei după care se îndepărtară, ducându-se la bar.

    Curând s-au întors cu băuturile noastre, iar eu după ce băusem puţin m-am ridicat şi, spunându-le că mă duc să dansez, am păşit pe ringul de dans. Deşi nu mă deranja, ba de fapt chiar îmi plăcea să dansez singură, o grămadă de tipi au început să se dea la mine, iar eu, consideradu-I amuzanţi şi caraghioşi de-a dreptul, i-am lăsat să continue, asta până când, vreo jumătate de oră mai târziu m-am dus din nou la ai mei.