Direct din suflet

De ce?

Mereu ne intrebam de ce asa si nu invers? de ce eu si nu celalalt? si asa mai departe. Auzim intrebarea asta peste tot: la TV, radio, in ziare, reviste, pe retelele de socializare. E plina comunitate de "De ce?"-uri. Insa nimeni nu se gandeste ca asa a fost sa fie.

In loc sa te plangi si sa te intrebi de ce azi ploua, nu mai bine admiri dansul stropilor de ploaie? Am ajuns sa facem mereu comparatii; pana la urma "de ce e asa si nu altfel?" e o comparatie.

Suntem generatia oamenilor nemultumiti. Ne plangem de tot ce ni se intampla fara sa gandim ca din vina noastra am ajuns unde am ajuns. Uitam sa ne bucuram de micile placeri ale vietii. Uitam rostul nostru pe acest pamant. Uitam sa privim dincolo de nori, dincolo de zambete. Uitam sa privim in sufletele oamenilor lasandu-ne indusi in eroare ce ceea ce imbraca sau de locul in care muncesc. Uitam ca viata ne-a fost data sa ne bucuram, sa facem lucruri prostesti, sa stergem cu buretele anumite capitole si sa le rescriem. Uitam cine suntem si incotro am pornit.

Am ajuns o lume de roboti in care toti ne plange din cauza unor lucruri banale si ne intreabam mereu "De ce?" fara sa ne gandim ca putea fi mult, mult mai rau. Ne punem singuri pistolul la tampla, apasam pe tragaci si dupa ne intrebam de ce? De inconstienti ce suntem.

Se presupune ca ar trebui sa ne traim viata la maxim, sa radem mult, sa ne facem auziti dar irosim zile intregi in casa plagand in fata oglinzii din cauza unor lucruri, aparent rele, pe care, de cele mai multe ori, ni le cauzam singuri.

O viata ai, bucura-te de ea. Mai gresesti, si ce? Toti gresim. Viata e formata din greseli din care ar trebui sa invatam si sa nu le mai repetam. O viata perfecta e o viata cu greseli, lupte pierdute, dar razboaie castigate. O viata perfecta e una in care dansam in ploaie, rescriem capitole, radem din orice, ne bucuram de reusite si trecem cu capul sus peste esecuri.

Vrei o viata perfecta? Renunta la comparatii. Renunta la "De ce?"-uri!