Capitolul 4: Sansa

211 14 4
                                    

Ora pranzului venise. Pentru ca aveam liber(sa nu credeti ca domnul Collins era vreun dragut, dar era sambata) am luat telefonul mobil si m-am decis sa il sun pe Kevin. In timp ce cautam prin agenda telefonului, degetele au inceput sa-mi tremure. Poate chiar il placeam putin pe tipul asta,dar..nu !Gata, Kara! Ai venit la New York cu scopul de a deveni celebra, de a lucra in industria modei, nu pentru a te indragosti ca o pampaloaica de prima persoana iesita in cale.

Am iesit din apartament cu gandul sa fac o plimbare, poate chiar sa-mi iau o pereche de pantofi noi(ca na, niciodata nu am destui). Plimbandu-ma prin Times Square am zarit un afis mare pe care scria cu litere ingrosate, aurii: "ti-ai dori sa fii designer? Te asteptam sambata la orele 16 in cladirea revistei Cocktail. Adu cateva schite facute de tine. Te asteptam."

Parca nu imi venea a crede ochilor. Una dintre revistele mele preferate cauta un designer. Pff! Era ora 14. Aproape ca am fugit spre casa, gandindu-ma doar la ce urma sa port. In final, am ales o tinuta office si un machiaj simplu. Mi-am luat dosarul roz plin cu schite si am chemat un taxi. Nu aveam nici cea mai mica idee unde se afla cladirea revistei Cocktail. 

La intrarea era un barbat, care mi-a sugerat sa iau liftul pana la etajul 7, unde se afla sala interviurilor. Ajunsa la etajul cu pricina am vazut o coada care nu ar fi fost nici daca am fi dat bauturi gratuite la Starbucks.

Cum puteam concura cu atatea fete frumoase? Multe dintre ele pareau putin tafnoase, dar foarte sigure pe ele.

"Kara Millers" a strigat o voce pitigaiata. Fata, destul de slaba, poate chiar prea slaba mi-a facut semn catre biroul in care urma sa aiba loc interviul.

Usa s-a deschis si am dat fata in fata cu Agatha Fierce. Cu cateva zile in urma citisem despre cum a reusit sa isi transforme visul in realitate, sa conduca o revista de succes. In pozele din ziarul care o lauda cu fast pe aceasta doamna, parea a fi foarte prietenoasa, sefa perfecta. In realutate, nu era deloc asa. Dadea comenzi peste comenzi.

Schitele mele nu cred ca au atras-o prea mult, caci mi-a zis pe un ton sec " Te vom suna noi" (replica pe care o primeau toate aspirantele la post)

Am plecat mai repede decat am venit. Iata-ma din nou in mijlocul aglomeratiei newyorkeze...

Life of a girl named KaraUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum