La ora sapte alarma ceasului a sunat. Deja claxoanele si injuraturile soferilor nervosi se auzeau pana la etajul sapte al cladirii Worldwide. Am oprit cu piciorul alarma care a incetat sa mai bazaie.
Ce a fost in capul meu ? Cum sa ma mut singura intr-un asemenea oras ca New York?
Mereu am crezut ca simplele mele schite vor deveni mari publicatii in reviste celebre, ca vor ajunge pe birourile celor de la Vogue..Incet ,incet visul meu se apropie de spulberare. M-am angajat temporar la Starbucks, dar cred ca este cel mai plictisitor loc din lume ! "Cu lapte sau fara?", "Doriti si o briosa?", "Aici sau la pachet?" sunt vesnicile intrebari pe care sunt obligata sa le adresez clientiolor mei grabiti, stresati si imbufnati. Urasc uniforma pe care trebuie sa o port ! Zau ca da ! Cine ar vrea sa poarte in fiecare zi aceesi boneta banala si un sort alb?
In pauzele de masa care par prea scurte pentru a le savura incerc sa imi perfectionez schitele, pentru care noptile mele devin mai scurte.
Am deschis dulapul. Ce as putea purta pe sub sortul acela dezgustator? Am ales intr-un final, o bluzita de un roz pal pe care o port aproape mereu cu un blazer ciclam. Mi-am luat blugii Pepe Jeans primiti cadou de la mama la Craciunul trecut. Voiam sa ma simt confortabil asa ca am optat pentru perechea de Conversi care zace de cateva zile bune pe hol. Am inhatat o posetuta cu model floral cam nespatioasa ce-i drept, dar am reusit sa inghesui telefonul impreuna cu un pachet de bomboane cu aroma de pepene galben.
M-am uitat la ceas si..la naiba! am intarziat din nou ...Macar cafeneaua aia nenorocita e doar la doua strazi distanta.
