Arzând printre ruine

Capitolul 2

    Zgomotul scos de stiloul care lovește biroul la un interval de timp relativ egal, sparge tăcerea în care este cufundată încăperea. 

   De plictisit, nu se plictisește! Are chiar o groază de hârtii de semnat, e-mail-uri de citit și câteva interviuri, dar nu-i stă gândul acolo.

  Urăște să aștepte, iar el chiar asta face...se lasă așteptat. Are noroc că nu a sărbătorit cum se cuvine după ultima prezentare, altfel nu se mai afla în situația asta. Nu era nevoită să depindă de el.

   După ce lasă stiloul din mână, doar ticăitul ceasului de pe perete continuă ritmul început de ea. Bine...deja își pierde cumpătul! Se ridică iritată din scaunul moale și confortabil și își îndreaptă atenția spre geamul care-i dezvăluie priveliștea orașului Ontario. De ce a vrut ea să se scutească și a ales un biroul la parter?! Nu pățea nimic dacă alegea o încăpere de la un alt etaj, până la urmă clădirea are lifturi, nu depunea nici un fel de efort și se bucura de o priveliște mult mai frumoasă decât cea pe care o are aici. Brienne avea să se ocupe și de problema asta, în câteva zile își va primi biroul cu peisaj!

  Un ciocănit, aproape inaudibil, o face să părăsească fereastra și să-și îndrepte mărgelele parcă scufundate în smoală spre ușa, care acum este deschisă larg. Oh, avea în gând un discurs dojenitor, numai bun pentru lipsa sincronizării de care a dat dovadă, dar parcă nu-i vine să mai piardă timpul.

  Privirea i se schimbă! Îi vede rânjetul și nu poate să oprească acea căldură care-i invadează trupul. Nu-i prima dată, de ce încă reacționează așa?!

   Precum o felină care vrea să-și impresioneze prada, abia apoi să o vâneze, el  se apropie sigur pe sine și fermecător. Ușa este închisă cu o trântire, care denotă nerăbdarea, iar ea nu face altceva decât să-și păstreze locul din spatele biroului, cu ochii licărindu-i de dorință și tot felul de gânduri neortodoxe zburdându-i prin cap.

   Nu se aștepta să recurgă la asta. "Nu implica viața personală cu cea profesională!"  , nu s-a străduit prea mult. Dar acea afirmație nu reprezenta pentru ea ceea ce reprezintă pentru restul. Ea nu spera să suprapună acea "viață personală"  cu munca. Nu credea că va decurge la astfel de lucruri în propriul birou. Asta era ceea ce-i inspira ei acea afirmație!

  Sau ar fi trebuit să se gândească de două ori înainte să-și facă de cap cu unul din modelele masculine pe care le-a angajat recent?! Neah, nu ar fi prima dată!

   Sunt adulți, ce naiba?! Au anumite nevoi, nu-i vorba de o implicarea emoțională sau o iubire până la adânci bătrâneți! La naiba cu asta! Vrea doar sex și puțină distracție...vrea să se simtă bine, dar totodată liberă!

  În momentul în care șoldurile i-au fost capturate în două mâini uriașe și abdomenul lui perfect sculptat și mult prea vizibil prin acel maiou, s-a lipit de pieptul ei, a simțit cum fierbe și este pe cale să-și piardă mințile!

   Își apropie milimetric buzele scăldate în ruj roșu de gura lui, dar în momentul în care buzele lui se întredeschid, face cale întoarsă și îi asaltează gâtul. Mârâitul de frustrare și plăcere care îi scapă bărbatului, îi mărește dorința, dar îi crește și ego-ul. Nici ea nu mai rezistă mult, dar nu pierde niciodată oportunitatea de a se juca și de a domina!

    Fără să gândească prea mult și fiind purtați doar de dorință și latura sălbatică, se pierd într-un sărut pur carnal, care îi face să-și devoreze unul altuia gurile, de parcă acolo s-ar ascunde secretul tinereții veșnice. Maioul lui face contact cu parchetul rece într-o clipă, iar mâinile ei iscusite se adâncesc în cureaua pantalonilor. De această dată, însă, nu se grăbește! Își pierde viteza și se mișcă senzual și cu tact, lucru care îl înnebunește pe barbat, care este la un pas să-și scoată singur pantalonii, care este clar ca ziua că au devenit cu mai bine de două mărimi mai mici.