JOC MURDAR #1

ll . Integrarea.

Pentru numele lui Dumnezeu, Londra a devenit atât de tare.Oraşul  ăsta e atât de aglomerat încât îmi este asigurată masa pentru secole.În plus, există pe aici nişte prospături cărora nu le poţi rezista. Hah, chiar mă gândesc să devin vedetă.Cred că va fi tare.Mama nu m-a înzestrat cu cine ştie ce voce,dar pot încerca şi altceva. Un film cu vampiri ,gen.Aş fi genială în rolul principal *muhaha*.

Elena, gata cu prostiile.

Mi s-a făcut foame. Intru pe o stradă ,una misterioasă, cred că e strada care ducea în trecut spre reşedinţa tatălui meu. Oh, cât îl urăsc pe omul acela.Din cauza lui viaţa mea devenise imposibilă ,atunci.Acum,viaţa mea e perfectă, dar nu-l pot ierta niciodată.Şi-a meritat moartea! Cred că va fi frumos să omor chiar în acest loc. Sună dramatic. Şi când te gândeşti că m-am simţit atât de bine când mi-a spus “Ely”,nu o să uit acel sunet în toată viaţa mea,şi va fi lungă.Pot să jur că dacă cineva va avea curajul să mă mai numească vreodată aşa o să-i zbor creierii minusculi. ELENA,numele meu este ELENA ,nu Ely.

Se pare că fosta reşedinţă a tatălui meu, chiar şi acum după 260 de ani încă stă în picioare,iar numele lui încă este vizibil deasupra uşii dărăpânate.”GEORGE  CROWELL”.Urăsc faptul că-i port numele,Elena Crowell.

- Această clădire are o semnificaţie importantă pentru Anglia. – îmi spune o femeie de circa 80 de ani care observă că mă holbez la numele acela.

- Ce e aşa important la ea?-spun eu prefăcându-mă că nu ştiu.

-Ei bine, datorită omului acesta regatul nostru încă este în picioare şi este unul dintre cele mai mari puteri ale lumii! – îmi răspunde ea cu un zâmbet tâmp pe buze – Păcat că nu a fost la fel de apreciat şi atunci.

-Ce s-a întâmplat ? –întreb eu interesată,încercând să abordez discuţia.

-Dacă ar fi să ne luăm după cărţile de istorie, ar fi murit în urma unei epidemii de ciumă,dar asta nu e adevărat,eu ştiu cu adevărat ce s-a întâmplat! –îmi spuse femeia.

-Cum puteţi fi sigură că ştiţi adevărul ? –o întreb eu curioasă,nici măcar eu nu ştiu cu adevărat ce s-a întâmplat.

-Ei bine,sunt una dintre descendentele lui.Nimeni nu ştie asta,dar nici nu vreau să afle.Familia mea a spus povestea asta din generaţie în generaţie.Acest bărbat a avut 2 copii, dar după moartea lui s-a aflat că mai avea o fată cu o altă femeie pe care a cunoscut-o în tinereţea lui, dar era moartă.Singurul dintre copii care au supravieţuit a fost strămoşul meu.Se spune că el şi-a părăsit tatăl,dar nu a fost aşa.George Crowell nu a murit din cauza ciumei, a fost ucis de către o creatură fără suflet,nu ţi-aş putea spune de către ce,m-ai crede nebună.Creaturi ce încă mai există,dar nimeni nu ştie.Cel puţin bine că nu pot merge în lumina soarelui,aşa nu i-am putea deosebi de oameni. –îmi spuse ea,uitându-se către mine ca şi cum aş fi copilul ei.Dacă ar ştii cât de mult îi urăsc familia!

-De ce îmi spuneţi mie toate lucrurile acestea?Eu nici măcar nu m-am născut în Anglia.-spun eu satisfăcută de cele auzite.Bătrânica ar mai trebui să se informeze şi despre vrăjitoare.

-Unde te-ai născut,draga mea?-mă întreabă ea interesată.

-Rusia!-răspund eu.

-La fel ca fiica moartă a lui George Crowell!Ca să vezi.Eu nu am avut copii,dar ţi-am văzut privirea în timp ce te uitai la această clădire,ca şi cum ai fi fost interesată de ea, aşa că ţi-am spus,am vrut să duc povestea mai departe!-mi-a răspuns bătrânica cu o sclipire în ochii.

-Povestea nu este asta,în totalitate.Fiica lui George Crowell ,care nu fusese acceptată, cea din Rusia ,nu murise! –îi spun eu zâmbindu-i.

-Iubito,cărţile de istorie mint.Aceasta este adevărata poveste, Alexander, fiul lui George Crowell i-a povestit-o copiilor săi,iar ei mai departe,până când a ajuns la mine.Tu cum te numeşti?-mă întreabă ea.