JOC MURDAR #1

l . Calea cea dreaptă ?

‘Am cunoscut nemurirea,dar nu mi-a fost de ajuns.’

M-am născut într-un mic orăşel din vechea Rusie, prin iarna anului 1666 ,nu ştiu exact când. Tatăl meu, un arab veritabil s-a îndrăgostit de o englezoaică născută în Rusia, dar viaţa le-a fost imposibilă din cauza regimului tâmpit şi a diferenţei de rang social.Mama m-a crescut singură,un lucru nemaiîntâlnit în vremea aceea.Bineînţeles,era discriminată,dar ea nu a renunţat la mine.Într-un final,conducătorii teritoriului s-au cam săturat să o ameninţe cu exilarea.Era o femeie săracă,nu avea de gând să plece din casa ei nici cu preţul vieţii. A fost obligată să mă educe aşa cum se cuvine, însă eram un copil problemă.Nu eram rea, doar că nu-mi ieşea nimic.Iubeam viaţa, iubeam să trăiesc încă de la început, însă tot ce făceam era rău.Oamenii îmi spuneau că nu sunt capabilă de nimic, îmi spuneau că nu o să ajung nimic în viaţă şi că o să trăiesc fără demnitate ca o fiinţă fără suflet..poate că aşa a fost.Mama mea,Elisabeth, a murit când eu aveam 14 ani,dar nu înainte să-mi povestească despre tatăl meu.Mi-a spus că are încredere în mine, că am un caracter puternic.Mi-a spus să nu ascult ce zice lumea despre mine şi m-a învăţat că întotdeauna trebuie să aleg calea cea dreaptă,chiar dacă este mai grea.M-a îndrumat către el,către persoana datorită căreia am luat fiinţă,iar apoi s-a stins.. Era atât de tânără şi frumoasă,păcat că sărăcia şi problemele de sănătate i-au pus capac.Am rămas singură,deşi eram doar un copil.Eram inocentă şi nu realizam că de fapt,pierzând-o pe ea am pierdut orice şansă la un trai decent.Nu eram în stare să mă îngrijesc singură,eram destul de imatură pentru cei 14 ani ai mei.M-am descurcat,a fost greu,dar am făcut-o..aşa că la 16 ani mi-am luat inima în dinţi şi am plecat din Rusia.Ştiam că asta urma să fie o mişcare definitorie, am încălcat cea mai de preţ regulă a ţării,părăsind-o de la acea vârstă,dar nu-mi păsa..nu aveam de gând să mă întorc.Poate că dacă rămâneam acolo,un bărbat cu standarde sociale joase s-ar fi îndrăgostit de mine, ne-am fi căsătorit,am fi avut copii, iar pe undeva prin anii 1716 aş fi murit la braţul lui, dar nu a fost aşa.Am plecat în Anglia.Familia tatălui meu era una foarte înstărită, de aceea nu a fost de acord ca fiul lor să se coboarele la standardele unei sărăntoace din Rusia,originară din Anglia.S-au mutat în această ţară deoarece Războiul Civil le-a pus capac englezilor, aşa că trebuia să apară cineva de afară care să restabilească ordinea şi astfel să devină eroii acelui secol.Nu a durat foarte mult şi mi-am cunoscut tatăl.Primele vorbe pe care mi le-a spus m-au marcat “Eşti atât de frumoasă.Semeni foarte bine cu mama ta!Mă bucur să te văd, Ely! “. Deşi m-a părăsit,îl simţeam aproape.. iubeam felul în care el îmi pronunţa numele, care de fapt nici măcar nu era Ely.El mă alinta.Fericirea mea nu a durat foarte mult,familia lui nu m-a acceptat, era de necrezut cum o fetiţă apare în viaţa fiului lor.Credeau că o să stric totul şi că o să-i iau şansa tatălui meu de a avea o viaţă normală aşa că m-au alungat.El,George-tatăl meu, s-a împotrivit, dar până la urmă nu a avut de ales.A trebuit să se însoare cu o femeie de rang înalt, o divă a secolului cu care a avut 2 copii.Eram prin preajmă,nu am părăsit Anglia, aşa că am reuşit să devin geloasă pe modul în care tatăl meu alinta acei copii, cum le spunea “îngeraşii mei” şi cum le oferea tot ce aveau nevoie. Am început să-i dispreţuiesc,dar nu era ură..nu eram capabilă de ură,îmi aminteam mereu de mama, de acea persoană care întotdeauna îmi spunea să nu invidiez pe nimeni pentru că sunt cine sunt, care îmi spunea că trebuie să fiu bună...

Am stat pe unde am apucat şi am realizat că orice aş face ,voi muri aşa cum m-am născut.Am crezut că poate o să reuşesc să fac ceva cu viaţa mea şi că o să trec de la standardul de sărăcie, dar nu mai aveam nici măcar un acoperiş deasupra capului,m-am obişnuit cu ideea...

Trecuse un singur an decând părăsisem Rusia,un an îngrozitor!Modul în care mereu eram refuzată durea mai tare decât faptul că eram a nimănui.