Hello Mr. Teacher

Chapter 23: A fost un test

       Iata si ultimul capitol. Sper sa va placa si ca v-a placut intrega carte. O sa ma apuc de alta in scurt timp dar o voi scrie in engleza. Nu stiu cat de mult veti intelege unii dentre voi dar vreau sa incerc si varianta asta. Multumesc tuturor fanilor care au fost alaturi de mine si carora le-a placut aceasta carte si au sustinut-o. 

-------------------------------------------------------------------------------------------------

         Lumina din incapere era orbitoare, imi putea deranja ochii inca inchisi. I-am deschis, am privit in jur incercand sa disting lucrurile din incapere. Ma aflam in camera mea, ca in oricare alta dimineata. Langa mine, in pat, inca mai dormea sotul meu. Am auzit un ciocanit slabut in usa si am dat permisiunea sa intrea. Imediat cei doi copii ai mei, gemenii, navalira inauntru.

-         Mama, inca nu v-ati sculat? Azi este nunta prietenei tale, Linda, spuse fiul meu, Charles.

-         Oooh Linda, asa e. Laura, scumpo, vrei sa-l trezesti pe tatal tau? Am intrebat-o pe frumoasa mea fiica.

        Au trecut saisprezece ani de la nunta mea, am doi copii gemeni, Charles si Laura, ambii avand cincisprezece ani. Amandoi seamana leit cu mine, dar au ochii tatalui lor. Se pare ca cei doi l-au trezit din somn pe sotul meu deja. S-a ridicat si mi-a sarutat obrazul tandru, iar eu am zambit inchizand ochii. Multe s-au intamplat in tot acest timp. Cred ca ar fi cazul sa va povestesc caci probabil nu mai intelegeti nimic. Asa…unde ramasesem?

*

 

-         Edgar Rahman, o iei de sotie pe Roxanne Rhodes?

-         Da.

-         Roxanne Rhodes, il iei de sot pe Edgar Rahman?

       Ce sa fac? Cat traiesc inima mea ii va apartine doar lui Eric si totusi, asta nu e sfarsitul pe care mi-l planiusem. Cum sa traiesc eu cu Edgar? Cum sa-mi petrec fiecare ora din viata cu el? Cum sa ma prefac ca totul e bine si sa zambesc permanent? Va mai fi aia viata? Nu..Nu pot sa o fac. Imi pare rau mama, tata, pentru aceasta dezamagire pe care am sa v-o aduc dar imi este peste putinta.

-         Nu! Am spus raspicat la intrebarea preotului, m-am uitat in jur si toti erau muti de uimire.

       Singurul care zambea si mi-a facut cu ochiul, aratandu-mi degetul mare de la mana dreapta era Sinead. I-am zambit si am iesit din biserica, cand am apucat manerul usii si am deschis-o in fata mea aparu el. Gafaia de atata alergat probabil, iar cand ma vazu bratele sale se incolacira pe taila mea si ma stranse in brate puternic, rasuflarea lui grea lovea pielea gatului meu iar de-a lungul sirii spinarii ma treceau fiori. Se intorsese la mine. Imi cuprinse fata in palme uitandu-se adanca in ochii mei pe care nu-i mai vazuse de mult. Blandetea din ochii lui imi induiosa privirea si cu o vocea calda am soptit “Eric..”. Imi mangaie obrazul cu degetul mare al mainii stangi si isi apleca capul sprea al meu. Eu mi-am inchis ochii in momentul ce i-am simtit buzele fine si carnoase peste ale mele. Am suspinat usor si mi-am incolacit bratele in jurul gatului sau lipindu-mi trupul de al lui. Mi-am clatinat capul intr-o parte adancind sarutul in timp ce o lacrima mi se prelingea pe obraz. Doamne cat mi-a lipsit! Buzele lui Eric, bratele lui, caldura trupului sau, acest sentiment ce ma face sa uit de tot ce ma inconjoara, cum as putea eu oare sa traiesc fara el?

         Ne-am indepartat usor buzele privind unul in ochii celuilalt. I-am mangaiat fara privindu-l cu gingasie, iar el isi plimba mainile pe coapsele mele, pe spatele meu. Am inchis ochii bucurandu-ma din plin de sensatia data de atingerile lui dragastoase, buzele mele fiind usor indepartate una de cealalta.