Take my love and go

(5)

Davidpov:

"Vrei sa te uiti odata peste ele? " imi spuse Andrew iritat in timp ce-mi impigea in fata un teanc de fotografii.

"Daca vreau? Nu. Daca o s-o fac? Nu prea am de ales." m-am uitat pierzis la el, asteptand sa faca inca un comentariu rautacios, insa am vazut ca s-a multumit doar privindu-ma urat. Am tras teancul de poze catre mine si le-am privit curios. Simteam privirea lui Andrew fixandu-ma, insa am incercat sa nu-l bag in seama. "Stii, esti un fotograf prea bun."

"Da. Mi se spune des." am ras la raspunsul lui, continuand sa ma la shooting-urile pe care le facuse recent. Pret de o secunda m-am gandit ca elevii lui de la fotografie sunt extrem de lingusitori, insa chiar era priceput la asta, asa ca mi-am inghitit cuvintele.

"Deci? " m-a intrebat Andrew care era vizibil plictisit, jucandu-se prosteste cu cheile masinii mele.

"Hm...asta, asta, asta si astea. Nu." i-am spus in timp ce-i am pus vreo 10 poze deoparte. El a luat pozele ramase si s-a ridicat de pe scaun , apoi si-a luat telefonul.

"Dupa ce termini azi poti sa treci pe la mine? " el a aprobat scurt si s-a indreptat catre usa, dar aceasta s-a deschis cu putin timp inainte ca el sa ajunga. Am ramas usor surprins cand am vazut ca dupa ea a aparut Kathreine cu un micut dosar in brate.

"Kathreine." a salutat-o scurt Andrew. Am observat in vocea lui o usoara crispare. Datorita lui Robert, care si-a cam dat seama ce era cu reactia mea cand am vazut-o la interviu, el aflase si despre faptul ca am angajat-o in final, ceea ce i-a dat impresia ca e o greseala, deoarece Ea a aici doar datorita unei conicidente. O parte din mine se staduieste sa acopere straduinta ei, insa probabil ca asa e cel mai simplu sa convinga ca locul ei e in firma asta.

"Buna. " soapta ei m-a trezit si am urmarit-o atent cu privirea. Nu am putut sa nu observ cum zambatul i s-a schimbat intr-o grimasa cand mi-a intalnit privirea. Am dat ironic din cap si m-am tras mai aproape birou. "Am adus plansele. " pe masa a parut dosaul deschis cu cateva desene de-ale ei, asa cum ii cerusem.

Am auzit usa inchizandu-se in urma lui Andrew si pun pariu ca se gandea la cat de impertinent o sa fiu. Si poate avea dreptate. Mi-am trecut privirea rapid peste desene, fiind placute ochiului.

"E bine? " pentru cateva momente m-am uitat la ea, observandu-i privirea scurtatoare.

"E perfect..." i-am raspuns calm, in timp ce rasfoiam paginile. "Si nu ma mai privi asa." a zambit la propozitia mea si s-a asezat pe scaun, fixandu-mi privirea.

"Asa cum? " mi-am dat ochii peste cap, fiind atent la buzele ei, peste care-si trecuse limba.

"Asa." m-am lasat incet in fata, astel incat sa-i fixez ochii verzi. Un zambet plin s-a asternut pe fata ei si asta m-a facut si pe mine sa zambesc.

"Mai ai nevoie de mine? "

"Mmm...de ce? Ai asa multa treaba la inceput? "am spus pe un ton putin amuzat, stiind despre ce vorbesc. Ea s-a ridicat de pe scaun, dandu-si ochii peste cap. Am ranjit la reactia ei, era asa de enervanta....inrezistibil de enervanta.

"Surprinzator sau nu, dar eu chiar am venit aici sa muncesc. " m-am indreptat cu pasi mari sprea ea si m-am rezemat de birou. Ea doar a facut un pas micut in fata mea, astfel ma privea direct in ochi. Vedeam cum jadul din privirea ei ingheata brusc, trecandu-ma fiori, fara sa-mi dau sema de ce. Un gand fugitiv mi-a trcut prin minte, gandul s-o sarut acum era destul de tentant insa stiam deja ca o sa ma plesneasca, asa ca am preferat s-o las balta...pe moment.

S-a aplecat usor in fata mea, vrand sa ma provoace anuntandu-si plecarea. A trecut o saptamana de la angajarea ei, si de atunci comportamentul ei luase o intorsatura diferita...avea un aer mai senzual, usor superior pe care imi place sa cred ca i l-am insuflat. Si asta ma facea s-o vreau si mai mult.