Capul mafiei - Prima parte

3

Cris

Dimineata ma găsi plin de energie. Imediat după alergat am făcut un dus rapid apoi am intrat in camera mamei unde am petrecut restul dimineții printre jurnalele ei.

Istoria dintre părinții mei nu a fost niciodată așa cum au desenat-o ei pentru mine. Mama ura lumea asta cu ardoare deșii se născuse si fusese educata in legile cianurilor mafioate din Italia. Făcea parte din unul destul de periculos si asta o știam prea bine.

Știam deja ca relația cu familia ei se răcise considerabil după căsătoria cu tata, ce nu știam însă era ca mama era intr-un adevărat război cu tatăl ei. Fusese data, mai bine zis vândută tatălui meu cu scopul de a asigura transportul de arme ilegale pe teritoriul României. Ceva ce le aducea o căruță de bani dat fiind ca armele tranzitau țara apoi dispăreau pe mare către țările arabe. Tot pe mare intra si cea mai mare cantitate de iarba vândută in Europa. Familia mamei reușise sa pună monopol pe mai mult de jumătate dintre transporturile ilegale motiv pentru care unchiul meu stătea pe un munte de aur.

Mama nu-l iubise pe tata , cum se bătea el cu pumnii in piept. Îl detesta. Nu-si permitea sa fie violet cu ea îndeajuns încât sa-i lase semne , însă asta nu-l împiedica sa o violeze in repetate rânduri. Nu-l împiedica sa o țină închisă in casa. Încercase sa ceara ajutorul unchiului meu , dar implicarea lui însemna sa riște afacerile. Bine înțeles ca animalul a ales banii in detrimentul propriei surori.

Singura persoana care îi dăduse mamei speranța in tot timpul si in tot iadul asta am fost eu. Un "copil născut din viol dar care-i furase inima de la prima privire. " așa descria chiar ea printre paginile astea.

Liviu a fost bărbatul care i-a arătat mamei afecțiune si a făcut-o sa înțeleagă cum se simțea iubirea.

Cam asta a fost tot ce am putut afla din paginile scrise de ea pana acum. Adevarul ma lovise crunt , realizând cât de chinuita era lângă un monstru ca tata. Cât de lipsită de speranța era si tot iadul asta...ma macină enorm de tare.

Căutam un răspuns sau un indiciu care sa-mi arate dacă tatăl meu chiar avusese o implicare in moarte ei. Îmi jurasem ca dacă asta avea sa fie adevărat , tata avea sa moara de mâna mea.

O trecuse prin iad , in nenumărate rânduri. Ii aplica tot felul de "pedepse". O închidea in subsol, in benza , o scoate in pielea goală prin curte si o punea sa alerge printre trandafiri, o înfometa. Nimeni nu făcea nimic sa o ajute. Toți se uitau dar nu reacționau. Se temeau pentru viețile lor.

Chinurile ei începură sa înceteze când eu am mai crescut, îndeajuns de mult încât sa-mi pot aminti. Singurele momente in care se mai atingea de ea erau când eu nu ma aflam in casa, iar asta se întâmpla foarte rar. Uneori mama se simțea vinovata pentru ca avea impresia ca ma folosește ca pe un scut viu impotriva tatei.

Mi-as fi dorit sa-l am in fata mea, sa-l întreb de ce era așa cum era cu ea sa-l fac sa se târască si sa-si ceara iertare.

Usa camerei mamei se deschise si Ștefan intra ținând in mâna o cesca de cafea.

- Știam eu ca aici ești. Ceva noutăți?

- Na...

- Care e planul?

- O sa merg sa-l văd pe bătrân azi. I-am răspuns eu.

- Ce facem cu marfa ? Trebuie sa ajungă diseară.

- Pai ca de obicei...nu? Am spus ridicand din umeri.

Ștefan nega privind pe fereastra.

- Am un sentiment ciudat...

- Hai ca nu e asta primul tău transport! Am spus închizând jurnalul mamei si privindu-l cu încredere.

- Nu e vorba de asta. Mi se pare ca totul a mers struna pana acum, chiar nu am avut nici o problema.

- Si tot sa mai fie așa! Frate...îmi dai o stare proasta! Ce-i cu tine?

Ridica din umeri. Tea sportul asta era unul mai mare decât cel precedent. Ștefan avea grija de el la insistentele mele. Marfa urma sa între in port in seara asta, apoi sa fie adusă in depozite si data mai departe către dealeri. Nimic nou.

- Paza de coasta a oprit ieri o nava, au găsit oameni ce încerca sa treacă ilegal in Europa. Dacă...

- Omul meu din poliție o sa ma anunțe dacă apare ceva.

- Cum a făcut si cu raidul de la depozit, nu?

1-0! Neglijența Anei ma înfuria si acum.

- Vrei sa preiau eu?

- Nu! Sari el. Pot sa fac asta, doar ca ma stresează controalele astea din porturi.

- Ce vrei? E vreme de război in alte tari...in fine! Sa vedem partea buna, si dacă ne-ar prinde aruncam pe marele meu tata. Scăpăm de el!

Ștefan rase amar apoi si întoarse către mine.

- Mai bine merg la depozit. Tu ce faci?

- Am terminat aici, vin si eu cu tine!

Telefonul meu se auzi si am citit rapid mesajul:

" A intrat in tura. S-a văzut cu un coleg înainte, am trimis deja pozele pe mail. Sa aruncam o privire mai atenta?"

Am deschis mailul cu nerăbdare. Alexa ieșea la Brat cu un bărbat dintr-o cafenea si zâmbea cu toată fata. Nu am fost niciodată gelos, nu am avut pe cine sau de ce , acum însă furia puse stăpânire pe mine doar la simplu gând ca alt bărbat reușea sa o facă sa zâmbească așa.

"Da! Aflat tot ce poți!"

A fost răspunsul meu scurt la mesaj.