Capul mafiei - Prima parte

23

Cris

Tot drumul către casa incercasem sa găsesc scuze sa o fac sa mai rămână. Uram ca pleca. Uram ca nu o voi mai avea sub același acoperiș cu mine in fiecare seara. Uram ca nu voi mai avea ocazia sa dorm lângă ea sau sa ma trezesc cu ea. Tot odată mi se părea stupid ce simt. Între noi nu putea fi nimic mai mult decât a fost deja. Asta dintr-un singur motiv, deșii ne asemănam din multe puncte de vedere lumile noastre erau total diferite. Ea in alb si eu in negru. Si chiar dacă in viața exista si gri , Alexa nu avea sa accepte lumea mea întunecată. Era ceva ce ura, poate la fel de mult ca si mine.

Si uite-ma acum! O conduc spre casa...ma așteptăm sa fie mai incantata. De când plecasem de la mine nu mai scosese nici o vorba. Liniștea ei ma deranja mai mult decât era cazul.

- Ești bine? Am întrebat cu un ochi la ea si unul la drum.

- Mhm...

- Ești foarte tăcută!

- Ma gandeam. Spuse ridicând din umeri si privind in fata.

- La..? Am forțat eu.

- La faptul ca au rămas atâtea de spus. Nu știu, așa simt.

"Au rămas atâtea de spus..." la ce ce referea?

- Adică?

Zâmbi in Timp ce-si îndrepta  privirea către mine.

- Ma gândeam la ce s-a întâmplat azi dimineata...

O! Asta...încă o simteam pe pielea mea. Nu am spus nimic așteptând sa continue.

- Nu știu dar am impresia ca nu am vorbit despre asta.

- Si vrei sa vorbim? Am întrebat cu privirea la drum pentru ca dacă as fi îndrăznit sa ma uit la ea probabil ca se mai întâmpla o data.

Ridica din umeri iar eu am luat-o ca pe o ezitare.

- Ok! Am spus oftând. Îți pare rău?

- Nu...ție?

- Deloc! Așa ca...dacă nu avem regrete, ce ar fi de vorbit?

Știam ca poate sunam ca un netrebnic in momentul asta , dar nu aveam puterea sa fiu altfel . Nu când trebuia sa înțeleg mai întâi de unde atâtea sentimente pentru femeia asta.

- Nimic! Spuse ea cu o urma de enervare. Uita, a fost doar un gând al meu!

- Ok!

Am continuat sa conduc fără a mai vorbi pana ce am ajuns in fata blocului ei.

- Băieții sunt deja aici si au verificat apartamentul! Dacă e vreo problema nu uita, suna-ma! Ți-am salvat deja numărul meu.

- Ok! Se întoarse către usa apoi se opri si ma privi cu recunoștință.

- Cris?

- Da, Alexa?

- Mmm... mulțumesc! Pentru tot! Si pentru asta...spuse arătând cu mâinile  blocul.