Despre mama, despre lacrimi și despre iubire

Pentru că nu ai devenit decât un simplu muritor

Odinioară
Îmi amintesc c-o nostalgie
Care se zbate-n piept
Zâmbetul care îţi
senina faţa
Şi îmi făcea pământul
De sub picioare
Să plutească
lar eu pluteam laolaltă
Cu el.

Cât de repede treceau
Zilele alături de tine,
dragul meu
Și cât de des ne
făgăduiam că ne dorim
Să îmbătrânim
Împreună.
Nu e niciunul dintre noi
Vinovat
C-am fost prea nesătui
Şi am gustat dorinţa
Până la ultima
înghițitură
În doar câteva
Zeci de zile
Căci lângă tine simt
Cât am îmbătrânit.