Se frânge iubirea din paharul vieții noastre,
Cade și se pierde adânc în noapte.
Se pierde speranța și visele trecătoare,
Precum scrumul dintr-o țigară dispare.
Acum până și vinul nu mai are același gust dulce,
Pe gâtul meu amărăciunea lent se prelinge.
Paharul se sparge pe podeaua rece,
Și mă mint singură că vântul ăsta trece.
Un ultim pahar de vin mi-ai oferit,
Atunci când durerea în noapte am suferit.
Lacrimile mele toate în ocean și-au găsit pieirea,
Căci din paharul tău n-am gustat fericirea.
Doar o ultimă lacrimă ruginită mi-a rămas în spate,
Când ale noastre suflete încinse nu erau atinse în noapte.
Totuși, eram atinsă de un fior rece pe spate,
Fiorul singurătății și al pasiunii care ne desparte.
Visul din care m-am trezit târziu în noapte,
Mi-a veghiat existența aflată sub semn de întrebare.
Am căzut cu aripile rupte în drumul meu către soare,
Iubirea asta am avut-o o clipă, dar clipa e trecătoare.
CITEȘTI
Cu gândul la eternitate
Poetry•Volum de poezii• "Precum un demon intrat în întuneric, Îmi simt sufletul plin de chinul generic. Tot ce credeam că am făcut în viața asta bine, S-a ales doar praful de ele devenind ruine. Demonule, de ce m-ai atras mereu spre pieire? Oare nu ai văz...
