Amatorul De Cărți (BoyxBoy)

6. ⛧

— Sigur vrei să pleci cu mine? îl întreabă Victor sceptic pe Nick când mai erau doar câteva persoane în fața lor la check-in. 

—  Dacă eu vreau?! Cred că tu ar trebui să răspunzi la întrebarea asta... Nu eu urmează să îmi... risc pielea.

—  Dacă tot mi-am asumat ceva, măcar îmi asum până la capăt. răspunde Victor și își dă pașaportul la verificat.

După ce trec de check-in, aceștia își lasă bagajele pe bandă și cum era aproape ora 12, s-au îmbarcat în avion.

Roma, Italia.

Avionul a aterizat. Este ora 15. Cei doi își iau bagajele și ies din aeroport.

— Cu ce mergem acum? întreabă puștiul când se vede ieșit din aeroport.

 — Tu doar... ține-te după mine și ai grija să nu te calce mașinile. răăspunde Victor tastând ceva pe telefon. Vino după mine!

Aceștia traversează mulțimea de oameni care erau în fața aeroportului și ca să nu îl piardă pe Nick din vizor, Victor îl ia de mână și îl târăște după el.

Când ajung la mașina pe care Victor o comandase, el se uita la Nick și acesta era roșu la față. Încercând să ignore reacția partenerului său de zbor, Vic îi deschide ușa de la mașină și Nick se strecoară pe scaun.

Victor se pune pe scaunul din dreapta  șoferului și șoferul pleacă.

Pe parcursul drumului liniștea din mașina a fost apăsătoare. După câțiva km de mers, șoferul a oprit în fața unui hotel înalt. Băieții s-au dat jos din mașina iar aceasta a plecat.

— Când ai avut timp sa plănuiești atâtea lucruri? Totuși ai avut doar câteva zile...

—  Sunt foarte descurcăreț. răspunde Victor făcându-i cu ochiul puștiului.

         What the fuck, ce gay sună...

Cei doi urcă scările numeroase ale hotelului și intră pe ușile înalte de sticlă.

—  Woow, ți-a dat tata bani nu glumă. șoptește Nick mai mult pentru el.

—  Legat de asta... mi-a dat un card dar în același timp poate să vad ce iau cu el, și ar fii fost cam suspicios dacă aș fii luat două camere având în vedere ca eu sunt în teorie singur.

—  Pfff logic, se putea să nu dețină controlul? pufnește Nick exasperat.

Cei doi se opresc la check-in unde, era o domnișoară de vreo 20-25 de ani plictisită de viața care pocnea balonașe de gumă.

—  Bună ziua. Aveți rezervare?

—  Da. Victor de Lorensis mă numesc.

Domnișoară tastează rapid ceva cu unghiile ei lungi pe tastatură, apoi se uită la pașaportul lui Victor.

— Ședere plăcută. îi urează domnișoara lui Victor apoi se întoarce la pocnitul gumei.

Vic ia cheile de pe masă și se îndreaptă spre lift. Liftul se deschide și cei doi pătrund înăuntru.

—  Ce plină de viață era tipa. Nici nu cred că trebuia să verifice doar atât.

—  Poate. Who knows? Guma ei era enervanta. constată puștiul pe un ton sumbru și Victor începe sa râdă.

Cei doi ajungă în camera de hotel iar Victor constată că în camera este doar un pat.

— Oh shit. Pe bune, Victor? întreabă Nick de parca să doarmă în același pat cu Victor l-ar deranja

— Mă duc înapoi la tipa aia. Stai aici și nu deranja nimic.

După 20 de minute în care Victor a pus-o pe tipa de la recepție sa verifice de 7 ori dacă nu au camere cu doua paturi, acesta s-a întors în camera învins.

—  Poți să despachetezi, se pare ca nenorocitul ăsta de hotel nu are o nenorocită de cameră liberă. urlă exasperat.

— Calm down.

Victor cercetează camera de hotel și o verifică de posibile microfoane și camere.

—  Gata, pustiule. E timpul să iți zic și ție planul.

Victor scoate din geanta lui de călătorie planul unei clădiri și îl desfășoară pe biroul de lângă geam.

— Acesta este un muzeu celebru din Roma unde vom găsi cartea. Vom intra pe ușa din spate și ne vom da drept angajați. Fiecărei cărți i se face o revizuire și curățare la 2 săptămâni.
Mâine vom lua cartea cu pretextul de a o curăța și ne vom face nevăzuți. Întrebări?

— Zici că suntem în Fabrica de bani. răspunde Nick glumeț.

— Eu sunt profesorul, iar tu?

— Berlin, mâna lui dreaptă. Îmi place ticălosul ăla.

— Trebuie să mă asculți și să faci ce zic eu. Atât.

— Fii sigur că așa o să fac. zise Nick și face un salut milităresc.

Victor strânge harta și face bagajul pentru ziua cea mare. Nick își pune bagajul într-un colț și se arunca în pat epuizat după zbor.

— O să dormim amândoi în pat?

— Dacă nu te deranjează, răspunde Vic cu ochii ațintiți pe ecranul laptop-ului. Pot dormi jos.

— Nu, e în regulă. Nu aș vrea ca mâine sa fii obosit.

***

Data publicării: 14 februarie 2023