Step Brothers

54. Nici Chiar Asa Iubito

După două săptămâni

Au trecut doua săptămâni de când am fost răpită, torturata și totodata de când ne-am reîntors acasă.
De atunci părinții noștri au fost de acord sa dorm în camera lui Jungkook pentru a nu avea și mai multe coșmaruri, dat fiind faptul ca peretele de deasupra patului meu e cu cel mai frumos mesaj lăsat vreodată de un tata. Săptămâna trecuta ceva firma angajata de Hyeon a zugrăvit-o și mama a spus ca ar trebui sa schimb și mobilierul. Sa fie renovare ca la carte.

Taehyung: Sara, vino sa luam cina. Spune intrând în camera mea.

Sara: Vin acum.

Acesta aproba apoi pleacă. Las desenatul de-o parte și cobor la parter, mergând în bucătărie. Toți erau așezați la masa în afara de mama care era lângă blat.

Ma așez și eu și încep sa mănânc în liniște. Apare și mama și începe și ea sa mănânce, fiind pe gânduri.

Mama: Deci Sara. Ai vorbit cu fetele pentru mâine?

Sara: Încă nu.

Mama: Sa nu uiți sa vorbești cu ele. Mâine dimineață la șapte trebuie sa fim la coafor.

Sara: Atât de devreme? Ma plâng eu.

Mama: Evident. După ce terminam acolo mergem la machiaj, apoi venim acasă unde ne îmbrăcăm și mergem spre locația unde trebuie sa ne facem pozele.

Oftez. Am uitat sa menționez faptul ca mâine este nunta părinților noștri iar mama a organizat totul pas cu pas.

Sara: Și ce rost are sa mergem acolo la șapte dimineața? De ce nu mergem pe la noua? Și asa cununia e la 14. Avem destul timp.

Mama: Pentru ca ne trebuie aproape o ora pana la locația aceea.

Pufnesc apoi îmi continui mâncarea.

Sara: Și de ce trebuie sa vorbesc cu fetele sa vina atât de dimineață acolo dacă după aceea noi mergem la poze?

Mama: Hmm. Ai dreptate. Poți sa le spui sa vina pe la noua. Cam pe atunci cred ca suntem noi doua gata.

Sara: Mbine.

După ce terminam de mâncat ii spun mamei ca spăl eu vasele iar aceasta pleacă în camera sa cu Hyeon.
Jungkook apare de nicăieri și își lasă mâinile pe talia mea, iar capul și-l pune pe umărul meu.

Jungkook: Deci dimineața ești pusa pe graba.

Sara: Nu-mi aminti.

Jungkook: Știu cum e. Gândește-te ca tata ma pus sa ma trezesc la aceiași ora doar ca să merg sa spăl mașina.

Sara: Pff. Zici ca e sfârșit de lume dacă dormim cu o ora mai mult.

Jungkook: Știu. Dar măcar ei sa fie fericiți.

Sara: Ai dreptate.

Se lasă o liniște între noi, însă nu era una din aceea stresanta. Ci plăcută.

Sara: Cum crezi ca ar reacționa dacă ar afla ca suntem împreună?

Jungkook: Nu știu. Și nici nu prea vreau sa știu. Dar dacă e sa afle asta este. N-am de gând sa ne despărțim doar pentru ca ei o sa fie căsătoriți. Pentru ca pana la urma nu suntem frați pe bune.

Sara: Știu.

Jungkook: Și poate cu timpul o sa accepte.

Sara: Și dacă nu?

Jungkook: Aia e. După ce terminam liceul ne putem muta împreună și atunci nu o sa mai fim pe capul lor.

Zâmbesc când aud ce planuri de viitor își face. Mai ales ca ma planurile astea ma includ și pe mine.

Văzând ca am terminat de spălat vasele, ma întoarce și ma pune cu fundul pe blat.

Sara: Ce tot faci? Dacă vine mama? Sau Hyeon?

Jungkook: Tocmai ce ți-am spus ca nu îmi pasa. Și în plus sunt în camera lor. Se uita la serialul acela..umm...i-am uitat numele.

Sara: Dar-

Nu reușesc sa termin ce voiam sa zic pentru ca își lipește buzele de ale mele.

Taehyung: Eww. Luați-vă o camera. Spune apărând de nicăieri.

Ma desprind de Jungkook jenata însă acesta pare ca nu ii pasa de prezenta fratelui sau. Începe să-mi sărute gatul fără sa bage în seama protestele mele.

Taehyung: Dumnezeule, ciudați mai sunteți. Spune și după ce își ia un iaurt pleacă.

Sara: Nu ai putut sa te abți măcar cât a fost el aici ?

Jungkook: Nu. Ești a mea. Asa ca pot sa fac ce vreau, unde vreau. Spune mușcându-mi lobul urechii.

Încep sa roșesc fără sa vreau iar acesta doar zâmbește.

Jungkook: Habar nu ai cât de frumoasa ești când zâmbești. Defapt ești frumoasa tot timpul.

Sara: Termina..spun mai mult șoptit nereușind sa îmi stăpânesc zâmbetul.

Jungkook: Spun doar adevarul.

Fără sa mai spună ceva, își strecoară mâinile pe sub fundul meu luându-ma în brate și urcând scările cu mine.

Sara: Lasă-mă jos. Poate ne vad ai noștri!

Jungkook: Meh.

Întra în camera lui și ma lasă pe pat. Se duce la ușa, pe care o închide apoi se întoarce la mine.

Sara: Ce vrei sa faci..?

Nu îmi răspunde. Se pune peste mine începând sa ma sărute. Ii răspund însă nu reușesc sa țin pasul cu el.
Coboară pe linia maxilarului, apoi pe gat unde îmi lasă niște semne de toată frumusețea.

Sara: Oprește-te. O sa se vadă ca naiba mâine.

Jungkook: Măcar o sa știe lumea a cui aparții.

Sara: Nu-i amuzant!

Jungkook: Nici nu încercam sa insinuez asta.

Îmi săruta și clavicula după ce îmi da tricoul jos apoi coboară pe abdomen. Nu-mi pot retine gemetele, cu toate ca încerc din răsputeri.

Jungkook: Nu-ți abține gemetele, iubito. Suntem doar noi doi.

Cuvintele lui m-au făcut sa roșesc al naibii de tare și sa simt fiori în tot corpul.

Chiar dacă a spus sa nu ma abțin tot încerc s-o fac pentru ca părinții noștri sunt la doar un perete distanta. Și nu am vrea fim deranjați, nu?

Îmi da încet pantalonii jos, privindu-ma fiind curios de cum reacționez.
Stau și ma uit la el gata sa ma împotrivesc dar ma săruta și între timp îmi prinde mâinile deasupra capului. (media)
Îmi e ciuda pentru ca are mâinile atât de mari.

Îmi săruta gatul și dintr-o data ii simt mana pe feminitatea mea, fapt ce m-a făcut sa tresar și sa scot un țipăt.

Jungkook: Shh. Nici chiar asa iubito. Părinții noștri ne-ar putea auzi. Și n-am vrea sa fim deranjați.

Spune cu o seriozitate în voce care îmi da de bănuit.